Banca Centrală Europeană

INTRODUCERE

Am ales această temă de referat ‘’Banca Centrală Europeană’’ deoarece această instituţie este responsabilă cu politica monetară a zonei euro începând cu luna ianuarie 1999 odată cu transferal acestor responsabilităţi de la Băncile Centrale Naţionale a 11 state membre.

Doi ani mai târziu, Grecia a adoptat si ea moneda unică, iar din 2007 Slovenia a devenit al 13-lea stat membru a zonei euro.

Cele 13 state membre au contribuit să indeplinească criteriile de convergenţă. Baza legală pentru politica monetară unică o contribuie tratatul de instruire a comunităţii europene şi statutul sistemului european al Băncilor Centrale.

Sistemul european al Băncilor Centrale include Banca Centrală Europeană si Băncile Centrale Naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene indiferent dacă au adoptat sau nu moneda euro.

Acestă bancă europeană s-a consacrat ca o instituţie independentă de orice instrucţiuni primite de la nivel naţional, ea fiind cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro.

La fel ca Rezerva Federală în Statele Unite ale Americii, ca Banca Japoniei sau Bundesbank în Germania, Banca Centrală Europeană este emitentul şi paznicul monedei euro. În calitate de creator al politicii monetare în zona euro, Banca Centrală Europeană este unicul şi cel mai important determinant al stabilităţii şi succesului final al euro .

Banca Centrală Europeană este succesorul Institutului Monetar European (“European Monetary Institute”), al cărui sediu este la Frankfurt. El a fost înfiinţat în 1994 şi timp de 4 ani, a lucrat pentru a se transforma într-o bancă centrală operaţională. În cele din urmă, după multe cercetări şi dezbateri, Institutul Monetar a predat puterile sale în mod oficial Băncii Centrale Europene la data de 1 iunie 1998.

Eurosistemul nu poate acorda împrumuturi organelor comunitare sau entităţilor din sectorul public naţional, fiind astfel protejat împotriva oricărei influenţe exercitate de autorităţile publice.

Eurosistemul este independent din punct de vedere funcţional. BCE dispune de toate instrumentele şi competenţele necesare pentru punerea în aplicare a unei politici monetare eficiente şi este abilitată să decidă în mod autonom cu privire la modalitatea şi momentul în care va face uz de acestea.

BCE are dreptul de a adopta regulamente cu caracter obligatoriu în măsura în care acestea sunt necesare în vederea îndeplinirii misiunilor SEBC, precum şi în alte cazuri speciale prevăzute de acte specifice ale Consiliului UE.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

De la data de 1 ianuarie 1999, Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de elaborarea şi aplicarea politicii monetare în zona euro – cea mai mare economie a lumii după Statele Unite ale Americii.

Zona euro a luat fiinţă în momentul în care responsabilitatea privind politica monetară a fost transferată de la băncile centrale naţionale ale celor 11 state membre la BCE, în luna ianuarie 1999 şi cuprinde statele membre UE care au adoptat moneda euro. Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, Slovenia în anul 2007, Cipru şi Malta în anul 2008, iar Slovacia în anul 2009. Crearea zonei euro şi a unei noi instituţii supranaţionale, respectiv BCE, a reprezentat o etapă importantă în procesul complex şi de durată al integrării europene.

Pentru a intra în zona euro, a fost necesar ca cele 16 ţări să îndeplinească criteriile de convergenţă, condiţie impusă şi viitoarelor state membre înainte de adoptarea euro. Criteriile includ condiţiile juridice şi economice prealabile pe care ţările candidate trebuie să le îndeplinească în vederea participării cu succes la Uniunea Economică şi Monetară.

Temeiul juridic pentru politica monetară unică îl reprezintă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.

BCE coordonează operaţiunile de schimb si asigură buna funcţionare a sistemelor de plată; de asemenea, BCE menţine o cooperare stransă cu băncile centrale ale statelor membre ale UE, formând Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) , ale cărui obiective sunt definirea si implementarea politicii monetare a zonei euro, derularea operaţiunilor statelor membre, promovarea unui sistem eficient de plati.

Are ca principal obiectiv asigurarea stabilităţii preţurilor , in vederea păstrării valorii monedei unice şi a menţinerii economiei europene ca să nu fie afectată de procesele inflaţioniste.

Eurosistemul este alcătuit din BCE şi BCN (Bancile Centrale Nationale) ale statelor care au adoptat moneda euro. Eurosistemul şi SEBC vor coexista atât timp cât vor exista state membre UE în afara zonei euro.

Acestă bancă are personalitate juridică şi este singura abilitată să autorizeze emisiunea de euro , fiind independentă în exercitarea prerogativelor sale.