Activitatea bancară internațională intreprinsă de băncile din Germania

CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC AL SISTEMULUI BANCAR GERMAN

Sistemul bancar german ia naştere odată cu apariţia în 1619 a Băncii din Hamburg, constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Iniţial aceasta a fost doar o bancă de depozite, ca apoi să efectueze şi operaţiuni de virament. Ceea ce i-a dat însă o notorietate mare a fost rigoarea operaţiunilor bancare şi crearea unei monede de cont specifice, numită ‘’Marko-Banco“. Alături de Banca din Hamburg şi prin înfiinţarea Băncii din Nürenberg aparatul bancar din Germania reuşeşte să se consolideze.

În forma sa modernă, sistemul bancar german s-a constituit începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ceea ce a diferenţiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, în special, complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale, diferenţiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. În 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare.

Astfel, dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare, Germania era, şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii “bancare” din lume. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani, este totuşi, în continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale.

Sistemul de credit al Germaniei reprezintă unul dintre cele mai dezvoltate sisteme din Europa. Activitatea bancară în ultimele două-trei decenii de ani reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei germane. Spre deosebire de sistemele bancare din Marea Britanie, SUA şi alte ţări dezvoltate, structura sistemului bancar german se caracterizează prin universalizarea instituţiilor creditar-bancare, ce îi permite să deţină o gamă diversă de active şi pasive.

Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale, ceea ce înseamnă că ele sunt implicate, într-o măsură mai mare sau mai mică, în activităţi precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cât şi alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice de investiţii şi rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societăţi de asigurări cu care băncile colaborează.

Având în vedere structura lor internă băncile universale germane pot fi împărţite în 4 categorii: bănci comerciale, bănci de economii, bănci cooperatiste şi bănci speciale.

Bazele primei asocieri de fonduri bancare germane au fost puse pe la jumătatea secolului al XIX-lea. În acea perioadă, bancherii privaţi nu mai puteau să satisfacă nevoile financiare din ce în ce mai mari ale companiilor industriale de producţie în masă. Un val de consolidare determinat de criza bancară din 1931-1932 i-a determinat pe cei trei “jucători” principali: Dresdner Bank (fondată în 1872), Deutsche Bank (fondată în 1870) şi Commerzbank (fondată în 1870) să se unească (între 1957 şi 1958) din nou, după o primă încercare eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial. Astăzi, ei încă îşi mai desfăşoară activitatea sub denumirea de Hausbanks, lucrând cu marile corporaţii industriale ale Germaniei şi formează esenţa grupului de bănci comerciale din Germania.

Din grupul băncilor comerciale mai fac parte şi bancherii privaţi. Unii dintre ei, ca Joh. Berenberg, Gossler & Co. (fondată în 1590 în Hamburg), B. Metzler Seel. Sohn & Co. KgaA (fondată în Frankfurt în 1674) şi Delbrück & Co. (fondată în Cologne în 1712), se află printre cele mai vechi bănci care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Germaniei.

În mod obişnuit, ele sunt conduse de proprietari care răspund personal de obligaţiile financiare ale băncilor lor.

Prima bancă publică de economii germană a fost fondată în 1801 în Göttingen după ce băncile private de economii au suferit pagube serioase generate de războaiele purtate cu Napoleon. Actul băncilor de economii, încheiat în Prusia în 1838 au înlocuit independenţa.