Studiu Comparativ al Arhitecturilor si Performantelor Retelelor Industriale Standardizate

Extras din referat Cum descarc?

Ethernet industrial (IE) este numele dat de utilizarea de protocoale de retea Ethernet, intr-un mediu industrial, pentru automatizare si control al procesului. O serie de tehnici sunt utilizate pentru a adapta protocolul Ethernetului industrial pentru nevoile proceselor industriale, care trebuie sa asigure un comportament in timp real. Prin utilizarea protocoalelor non-brevetate, sisteme de automatizare de la diferiti producatori pot fi interconectate pe o intreaga instalatie de proces. Ethernetul industrial intra pe piata interconexiunilor calculatoarelor cu costuri reduse si imbunatatite performante de comunicare intre controlorii industriali.
Componentele IE utilizate in proces, trebuie sa fie proiectate pentru a lucra in medii dure, cu temperaturi extreme, umiditate, si vibratii care depasesc intervalele, pentru echipamentele IT, destinate instalarii in medii controlate.
Avantaje si dezavantaje
Protocoalele Ethernetului industrial - Pana de curand, un PLC ar putea comunica cu o masina slave, utilizand unul din mai multe protocoale posibil deschise, cum ar fi Modbus, Sinec H1, Profibus, CANopen, DeviceNet sau FUNDATION Fieldbus. Cu toate acestea, interesul utilizarii Ethernetului cu unul dintre aceste protocoale, este in crestere.
Unele dintre avantaje sunt:
- Cresterea vitezei, de la 9,6 kbit/s cu RS-232 la 1 Gbit/s cu IEEE 802 cu cabluri Cat5e/Cat6 sau fibra optica
- Cresterea performantelor in general
- Cresterea distantei
- Capacitatea de a avea mai mult de doua noduri pe link
- Arhitecturile peer-to-peer poate inlocui cele master-slave
- O mai buna interoperabilitate
Dezavantajele utilizarii IE sunt:
- Migrarea sistemelor existente la un nou protocol (cu toate acestea, o multime de adaptoare sunt disponibile)
- Utilizarile in timp real pot cauza protocoalelor ce folosesc TCP (din acest motiv, unele utilizeaza protocoalele UDP si Layer 2)
- Gestionarea unui intreg TCP/IP este mult mai complexa decat doar primirea seriala a datelor
Profibus
Profibus (PROcess FIeld BUS) este un standard de retele internationale, frecvent intalnit in controlul proceselor si in ansambluri mari si masini de manipulare a materialelor. Acesta suporta cuplarea cablului cu un singur conductor a blocurilor de senzori cu mai multe intrari, supapelor pneumatice, dispozitivelor inteligente complexe, sub-retele mai mici (cum ar fi AS-i), si interfete cu operatorul. Profibus este aproape universal in Europa si, de asemenea, popular in America de Nord, America de Sud, si parti din Africa si Asia. Aceasta adera la modelul OSI si se asigura ca dispozitivele dintr-o varietate de furnizori diferiti, pot comunica impreuna cu usurinta si in mod eficient. Acesta a fost standardizat in conformitate cu standardul National German ca DIN 19 245 partile 1 si 2 si, in plus, a fost ratificat, de asemenea, in conformitate cu standardul National European EN 50170 volumul 2. Dezvoltarea Profibus-ului a fost initiata de BMFT (Ministerul Federal German al Cercetarii si Tehnologiei), in colaborare cu mai multi producatori de automatizare in anul 1989. Interfata hardware a magistralei de transmisie este pusa in aplicare pe ASIC (aplicatii specifice circuitelor integrat), chip-uri produse de catre mai multi furnizori, si se bazeaza pe standardul RS-485, precum si pe specificatiile electrice europene EN50170. Standardul este sustinut de catre Organizatia Comertului Profibus.
Profibus foloseste noua-pin si conectori de tip D sau conectori cu deconectare rapida de 12 mm. Numarul de noduri este limitat la 127. Distanta suportata este de pana la 24 km (cu repetoare si transmisie prin fibra optica), cu viteze ce variaza de la 9600 bps la 12 Mbps. Dimensiunea mesajului transmis, poate fi de pana la 244 octeti de date per nod per mesaj, in timp ce mecanismele de control al accesului mediu sunt comasate si de trecere distinctiva.
Profibus suporta doua tipuri principale de dispozitive, si anume, master si slave:
1. Dispozitivele master controleaza magistrala si atunci cand au dreptul de a accesa magistrala, acestea pot transfera mesajele, fara nici o solicitare de la distanta. Acestea sunt denumite statii active. 
2. Dispozitivele slave sunt de obicei dispozitive periferice adica transmitatoare/senzori si dispozitive de comanda. Acestea doar pot confirma mesajele primite sau, la cererea unui master, transmite mesaje la acel master. Acestea sunt, de asemenea, denumite ca statii pasive.


Fisiere in arhiva (1):

  • Studiu Comparativ al Arhitecturilor si Performantelor Retelelor Industriale Standardizate.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!