Multi isi inchipuie ca Luna a fost mereu la fel, ca infatisarea ei de astazi este infatisarea ei din totdeauna. Altii, dimpotriva, cred ca luna este cu mult mai noua decat este in realitate. Filozoful Aristotel povesteste ca barbarii, care populau initial Arcadi, fusesera invinsi is izgoniti. inainte de aparitia lunii. Pentru a-is sublinia vechimea, pe care o socoteau un temei de mandrie, Arcadienii insisi isi spuneau Proselenes , adica mai vechi decat luna. Ei credeau ca stramosii lor cei mai indepartati traisera intr-o vreme cand Pamantul nu avea inca satelit natural.
Ca toate corpurile ceresti, satelitul Pamantului e produsul unei evolutii indelungate, iar la suprafata lui, geologii Lumii, sau mai precis selenologii, identifica formatii tinere is batrane. Ceea ce ne intereseaza in primul rand in ceea ce ne priveste istoria Lumii, este felul in care s-a nascut acest corp ceresc. Din pacate, in aceasta privinta ca is in multe altele, nu exista o parere unanim acceptata, ci mai multe teorii.
Parerile mai vechi despre originea Lumii se bazeaza pe ipoteza ca Luna s-a rupt din masa nesolidificata a Pamantului.
Dupa aceasta ipoteza, botezata de savanti rotationara, separarea Lunii de planeta noastra s-a datorat marii viteze initiale de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe. Aceasta viteza, care era is mai mult sporita de procesul de contractie a materiei planetare, a facut ca, prin actiunea fortei centrifuge Pamantul sa ia tot mai mult o forma alungita, iar apoi o parte din masa lui sa se desprinda din trupul planetei. Evadarea nu a avut insa un succes deplin. Forta de atractie a Pamantului a retinut-o pe fugara transformand-o in satelit terestru.
Cercetarile insa au dovedit ca aceasta ipoteza nu corespunde realitatii; un fragment astfel desprins s-ar fi departat pentru totdeauna de Pamant, asa cum rezulta din calculele foarte precise.
Dupa o alta ipoteza, care a fost is ea contestata, Luna s-a rupt din materia inca lichida sau plastica a Pamantului, sub influenta Soarelui. Soarele ar fi produs un fel de flux gigantic, care pana la urma a dus la separarea din masa principala a unei portiuni planetare.
Stiinta a ajuns la concluzii destul de precise in privinta fazelor prin care a trecut Luna in formarea ei. Astronomii Sarov, Barabasev is Pariski impart istoria Lumii in cinci perioade: 1. Perioada cea mai veche, de la care nu au ramas decat putine urme; 2. Perioada veche. Ramasitele ei sunt unele formatii muntoase, in mare parte distruse; 3. Perioada medie, in care au aparut cea mai mare parte dintre circurile care se observa is astazi; 4. Perioada noua in care s-au format marile; 5. Perioada cea mai noua, in care s-au format circurile de pe fundul marilor is cele din interiorul Muntilor Inelari.
Dintre incercarile mai vechi de a da o explicatie formarii ciudatelor formatii lunare, unele au fost complet abandonate. Nimeni nu mai sustine depilda astazi, ca muntii Lunii ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
