Considerații asupra universului ca totalitate

CONSIDERATII ASUPRA UNIVERSULUI CA TOTALITATE

- Dificultatile cosmologice ale teoriei newtoniene

Astronomul Seeling a fost primul care a discutat in mod detaliat aceasta dificultate cu care se confrunta mecanica cereasca. Daca se studiaza cum poate fi considerat universal ca totallitate, atunci raspunsul cel mai natural pare a fi urmatorul: Universul este infinit in spatiu (si in timp). Peste tot exista stele, astfel incat densitatea materiei, desi local este foarte diferita, global ea ramane aceeasi. In alti termeni: oricat de departe am calatorii in spatiu, se va gasi raspandita peste tot o multime de stele fixe, de acelasi tip si aceeasi densitate.

Aceasta conceptie esteincompatibila cu teoria lui Newton. Teoria sa pretinde mai degraba ca universal are un gen de centru, in care densitatea stelelor este maxima, iar aceasta densitate scade pornind din acest centru in afara, pentru a fi inlocuita, la o distanta sufficient de mare, de un spatiu vid infinit. Lumea stelelor ar constitui o insula finite in oceanul infinit al spatiului.

Aceasta reprezentare este, in sine, putin satisfacatoare. Ea este si mai putin satisfacatoare daca tinem seama de faptul ca se ajunge la urmatoarea consecinta: lumina emisa de stele, ca si stelele izolate de sistemul solar, se vor deplasa constant spre infinit fara a mai reveni vreodata in interactiune cu alte obiecte naturale. Universal materiei agglomerate intr-o regiune finite saraceste astfel sistematic putin cate putin.

Pt a scapa de aceste consecinte Seeliger a modificat legea lui Newton, admitand ca atractia a doua mase descreste la distante mari mai repede decat aratalegea inversului patratelor distantelor. Se obtine astfel faptul ca densitatea medie a materiei este constanta peste tot la infinit, fara ca prin aceasta sa rezulte campuri gravitationale infinite. Ne eliberam astfel de reprezentarea incomoda a unui univers material c ear poseda necesarmente un gen de centru. Fara indoiala, aceasta eliberare de dificultatile principale schitate aici se plateste printr-o modificare si o complicare a legii lui Newton, care nu pot fi intemeiate nici experimental nici theoretic. S-ar putea imagina un numar mare de legi care ar oferi acelasi rezultat fara a putea sa dam un temei pentru a prefera una dintre acestea; deoarece toate aceste legi sunt la fel de putin intemeiate, ca si legea lui Newton, pe principii generale teoretice.

- Posibilitatea unui univers finit si totusi nelimitat

Speculatiile cu privire la structura universului s-au desfasuratsi intr-o alta directie, complet diferita. Dezvoltarea geometriei neeuclediene a condos la ideea ca ne-am putea indoi de infinitatea spatiului nostrum, fara ca prin aceasta sa intram in contradictie cu legile gandirii sau cu experienta (Riemann, Helmholtz). Acest lucru a fost expus deja de Helmholtz si Poincare in detaliu si cu o limpezime ce n-ar putea fi depasita.