INTRODUCERE 3 Clasificare dupa asigurabilitate 4 Clasificare dupa implicatiile si natura riscului 5 Clasificare dupa nivelul la care actioneaza 6 Clasificare dupa continut 6 Clasificare dupa localizare ..7 Clasificare dupa consecintele deosebite asupra unor aspecte practice 7 Aspecte ale riscurilor obiective ..8 Delimitare din punct de vedere al managementului riscului .. .9 Concluzi .. .10 Bibliografie . 11
Amplificarea fenomenelor distructive, in contextul societatii riscului, conditioneaza necesitatea fiecarui individ de a detine un grad de control asupra propriei realitati. Asadar, pornind de la premisa ca scopul fiecaruia este de a stapini amenintarile ce survin (sub forma unor evinenimente declansatoare de pagube), s-a conturat in mentaliatea colectiva, in mod subiectiv, conceptul de risc. In termeni liberi, riscul este un impuls de protectie, o forma extinsa si perfect naturala a reflexului de autoaparare. De exemplu, conform dictionarului englez ( Shorter Oxford Dictionary) defineste riscul ca fiind ,,posibilitatea de a pierde sau suferi prejudicii''. Iar sociologul german Nicklas Luhman intareste aceasta convingere prin consemnarea faptului ca ,,riscul reprezinta o forma generala prin care societatea isi descrie viitorul'', indicand ca viitorul este astfel dependent de deciziile prezente. Chiar si dexul roman nu deviaza de la acelasi inteles, notand ca riscul este posibiliatea de a ajuge intr-o primejdie, de a avea de infruntat un necaz sau de suportat o paguba. Iar definitia Autoritatii de Supraveghere Financiara este mult mai laconica ,,riscul este posibilitatea unei pierderi sau al unui cistig''. Insa amintindu-ne ca suntem matorii unei lumi hibride, unde nu pot fi clar delimitate originea amenintarilor, omul este supus confuziei si ajunge sa intuiasca un risc potential in toate imprejurarile. Deci certitudinile nu vin decit sa stimuleze recunoasterea riscurilor pe de o parte. In aceeasi masura absenta certitudinilor garanteaza un risc. Proportional avem de a face cu un paradox aparent. Cunoastem sau nu, riscul este greu de eradicat, desi optiunea favorabila raminind sa posedam cunostinte pentru a intelege aspectele si astfel de a le gestiona. O prima metoda este clasificarea riscurilor. Asemenea analiza confera oportunitatea de a intelege originea, vectorii si tinta. Riscul, in mod normal isi alege drept tinta fie omul, fie tot omul in final, doar ca prin prisma patrimoniului sau. Tocmai din acest motiv suntem noi ca subiecti interesati de definirea si clasificarea riscurilor. Constientizarea diminueaza frecventa de aparitie cit si gradul de manifestare al efectelor rezultate. La alta extrema se afla interesul societatilor de asigurari de a poseda cit mai multa informatie despre cimpul de actiune a fenomenelor paguboase si specificul aferent lor, pentru a reusi la rindul lor sa le gestioneze, elaborind clauze contractuale performante. Prin urmare, autoasigurarea este perfect necesara protectiei, undeva combaterii fricii pentru potentialele daune, in ambele cazuri. Societatea de asigurare ca si subiectul este cointeresat de integritate si speranta de utilitate. Totodata, decizia unei asigurari este deja in sine o metoda de a fi precaut. Lumea precautiei este o lume in care se pun intrebari. Pentru a trasnforma precautia intr-o forma de preventie, este potrivit de a apela la asigurarea formala, adica la produsul oferit de societatile ce garanteaza, in schimbul unei prime, sa compenseze hazardul in cazul producerii, sau cel putin sa ofere impresia de siguranta solicitantului. Cu alte cuvinte, prevenirea riscurilor se realizeza prin masuri active sau pasive. Primele reduc probabiliatea producerii fenomenului, iar ultimile atenueaza forta de distrugere. Clasificare dupa asigurabiliate Riscurile pure si speculative. Amintim ca pentruca un risc sa fie asigurabil 1. Probabilitatea producerii sale trebuie sa fie posibila, altfel este lipsita de interes economic 2.Sa se produca in viitor 3.Sa fie intimplator si nu de o intentie fixa (independent de voita asiguratorului) 4. Sa fie real si sa produca un grad mare de periculozitate pentru asigurat 5. Trebuie sa posede caracter incert 6. Probabiliatea producerii sa fie cuprins intre posibil si cert ( de regula posibil, desul este o exceptie fiind cert) 7. Riscul trebuie sa se produca cu o anumita regularitate sau cu o anumita frecventa (e agreat cind e repetabil caci confera informatii si pot fi atasate anumite probabilitati) 8. Riscul sa fie licit Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor genereaza doar pierderi, niciodata cistiguri, fiind asigurabile in consecinta. Cele mai tipice exemple sunt decesul, furtul, incendiul, explozia, naufragiul, furtuna. Combinind naufragiu si furtuna, in cazul unei nave, este evidenta pierderea. Daca nu se scufunda nava, pierderea nu exista, dar nici un cistig, deoarece se mentine starea de normalitate, adica integritatea navei si nu avem un plus de valoare pentru a numi asta un cistig.
www.pbasig.ro www.astromania.ro www.scritub.com www.conspecte.com www.tribunaconsumatorilor.ro www.silvic.usv.ro
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
