Sisteme moderne de asigurare în mediul de afaceri pe plan intern și internațional

CAPITOLUL 1. STRUCTURA SISTEMELOR MODERNE DE ASIGURĂRI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1Elementele generale ale asigurărilor

Asigurarea, în forma ei clasică și cât mai simplistăse refreră la„protecţia împotriva pierderlori cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri” .

Asigurarease bazează pe un acord de voinţă denumit contract, care este încheiat între asigurător şi asigurat, prin intermediul căruia asigurătorul îi oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care acestia le-au consemnat în contractul de asigurare, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea pierderilor (respectiv sumă asigurată în cazul asigurărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare".

Conceptul de asigurare poate fi abordat din perspectivăjuridică, economică dar şi financiară.

Așadar, asigurările au un conținutjuridic deoarece „contractul de asigurare şi legea de organizare a asiguratului sunt izvoare de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări” .

În ceea ce privește conținutul economic, acesta este dat de faptul că asigurarea implică constituirea în condiţii specifice a unor fonduri de asigurare cu ajutorul cărora pot fi puse în evidenţă aspecte precum:

-fondul de asigurare este constituit în formă bănească;

-fondul de asigurare se constituie descetralizat pe seama primelor de asigurare încasate.

În constituirea şi utilizarea fondurilor de asigurări se remarcă relaţii economice între părţi prin intermediul fluxurilor băneşti pe care le presupune încasarea primelor de încasare şi apoi plata despăgubirilor aferente contractului de asigurare.

În ceea ce privește aspectulfinanciar acesta este dat de faptul că asigurarea reprezintă un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi pesoanele juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare (asigurător).

La baza asigurărilor stau mai multe premise :

• Conținutul aleator al evenimentelor la care asigurarea face referire. Evenimentul inclus în asigurare trebuie să fie întâmplător, realizarea acestuia să nu depindă de voinţa persoanelor înscrise în contractul de asigurare, fie din perspectiva faptului că nu este posibil de influiențat (exemplul calamităţilor naturale- ploi torenţiale, cutremur, grindină), fie din perspectiva faptului că legea interzice și pedepsește provocarea evenimentelor respective ( incendii, accidente corporale, etc.). Pentru ca un eveniment să fie asigurabil apariția acestuia trebuie să fie posibilă în viitor iar consecinţele să fieneprevăzute, posibile, aşteptate, dar totuşi nesigure sub aspectul apariției, a dimensionării posibilității în care acesta va provoca sau nu pagube, ca şi sub aspectul localizării şi duratei.

• Caracterul evaluabil al evenimentelorse referă la faptul că pentru a fi asigurabil un eveniment, trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, deci să decurgă după legităţile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul al probabilităţilor. Această posibilitate de evaluare a evenimentelor face referire la numărul de cazuri ce se pot întâmpla şi la nivelul la care acoperirea pagubelor este posibilă. Acest lucru face realizabilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează să fie plătite de către fiecare asigurat în parte într-un cadru mutual.

• Mutualitatease referă la construirea şi utilizarea fondului de asigurare pe baza principiului„toţi pentru unul și unul pentru toţi”. Fondul de asigurare se constituie doar sub formă bănească, prin intermediul contribuţiei unui număr mai mare de asiguraţi cu scopul prevenirii dar mai ales al înlăturării efectelor nedorite în ceea ce privește evenimentelor asigurate.

• Extensia numerică a asiguraţilorreprezintă una din cerinţele fundamentale în cadrul procesului de derularea asigurării și se referă la faptul că numărul de asigurări trebuie să fie cât mai mare, deoarece în calculul primelor de asigurare se folosesc unele metode statistice, metode ce se bazează pe principiul evaluării şi a dispersiei riscului. Existenţa unui mare număr cât mai mare de asigurați crează premisa pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea eficientă a acestuia.

• Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc sau faţă de un eveniment asigurat. Se impune identificarea intereselor comune ale asiguraţilor pentru a se putea promova o anumită formă de asigurare şi despăgubire care să trateze în acelaşi fel o anumită categorie de asigurați pentru o anumită categorie de riscuri.

În încheierea unui contract de asigurare trebuie să se țină cont atât de anumite condiţii subiective cât şi conditii obiective :

Prima condiție subiectivă se refreră la interesul pentru asigurare al asiguratului. Acest interes al asiguratului poate fi inluiențat de necesitatea de a identifica, preveni şi preîntâmpina riscurile sau evenimentele generatoare de pagube; O a doua condiție subiectivă se referă la suportabilitatea asigurării. Cu alte cuvinte în încheierea unui contract de asigurare trebuie să se țină cont de posibilităţile financiare ale persoanelor fizice sau juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Acest lucru poate provoca interesul pentru asigurare sau îl poate îndrepta spre o altă asigurare cu prime mai mici.

Conditiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentului pentru al putea incadra subincidența asigurării: evenimentele ce sunt incluse în asigurare trebuie să fie sporadice, să aibă o anumită regularitate, extensie teritoriala, să se producă în viitor.