Riscurile în asigurări

1.Risc in asigurari

Dintotdeauna vietile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii, trasnetele, incendiile, furtunile, inundatiile, seismele si eruptiile vulcanice provocand moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor. Perfectionarea continua a tehnicii si tehnologiilor, organizarea de intreprinderi care concentreaza mii de salariati, crearea de aglomerari urbane care numara sute de mii si milioane de locuitori, sporirea parcului mijloacelor de transport si a vitezei cu care acestea circula, folosirea energiei atomice in diverse scopuri etc, toate acestea au dus la sporirea numarului accidentelor de munca si de circulatie, al incendiilor si exploziilor.

Oamenii nu au stat insa pasivi in fata acestor riscuri si au cautat sa se apere, sa prevada, sa previna si sa micsoreze efectele acestor evenimente ,iar modalitatea cea mai sigura si cea mai eficienta este incheierea unei asigurari.

De a lungul timpului, au aparut mai multe definitii ale asigurarilor, insa, dupa opinia mea, cea mai explicita este urmatoarea :

“Asigurarea are la baza un acord de vointa intre o persoana fizica sau juridica in calitate de asigurat si o persoana juridica in calitate de asigurator , prin care asiguratul cedeaza asiguratorului un risc sau o clasa de riscuri pentru care obtine protectia asiguratorului .Pentru aceasta protectie asiguratul plateste asiguratorului o suma de bani, numita prima de asigurare, urmand ca in cazul producerii riscului sau riscurilor asigurate , asiguratorul sa il despagubeasca pe asigurat de daunele suferite" .

Dupa cum bine stim, viata noastra este expusa zilnic multor pericole, risc exista la orice pas si in aceste conditii societatile de asigurari nu pot incheia contracte pentru orice tip de risc.Exista anumite criterii pe care trebuie sa le indeplineasca un risc pentru ca societatea sa poata incheia un contract de asigurare si acestea sunt:

1.Producerea riscului sa fie posibila , dar nu certa.In acest caz, insa, avem o exceptie: riscul de deces- un eveniment sigur din punct de vedere al aparitiei , dar incert sub aspectul momentului producerii sale.

Pentru acest criteriu este necesar sa existe posibilitatea producerii riscului,altfel nu ar exista nici interesul potentialului asigurat de a se implica intr un contract de transfer al consecintelor producerii acestuia.Mai mult, daca producerea riscului ar fi o situatie certa , asiguratorul, pentru a nu ajunge in incapacitate de plata , ar trebui sa perceapa taxe aproape egale cu pagubele pe care , cu siguranta, la un moment dat va trebui sa le acopere.Deci, transferul riscului nu ar mai fi o solutie, din punct de vedere economic, pentru asigurat si ,cu siguranta, nu s ar mai gandi la aceasta posibilitate.

2.Frecventa de aparitie a riscului sa fie regulata, adica sa poata fi inregistrat in evidentele statistice deoarece, este o certitudine faptul ca riscul unui anumit eveniment este o sursa de indicii destul de precise legate de reaparitia sa si de dimensiunea pagubelor.

Cunoscand acestea, companiile de asigurari pot stabili cu precizie valoarea primelor de asigurare pe care le vor incasa de la clienti, astfel incat, in momentul producerii riscurilor preluate sub protectie, sa fie capabili sa isi onoreze toate obligatiile de plata.

Insa, pentru ca un fenomen sa poata fi inregistrat in evidenta statistica , trebuie sa indeplineasca o conditie esentiala, sa afecteze un numar destul de mare de persoane sau bunuri.Totodata trebuie subliniat si aspectul urmator :cu cat datele referitoare la producerea unui anumit risc sunt inregistrate la perioade mai mari, cu atat asiguratorul are posibilitatea de a anticipa rata de producere a acelui risc in viitor.

3.Oricare ar fi situatia, insa, aparitia riscului trebuie sa fie intamplatoare, adica sa se produca ca urmare a hazardului ,independent de vointa asiguratului. Ca urmare, in situatia in care aiguratul sau beneficiarul au ajutat sau cauzat, intentionat , producerea riscurilor , compania de asigurari este achitata de orice plata de despagubire.

Totodata, pentru combaterea eventualelor tentative de frauda din partea asiguratilor , asiguratorii obisnuiesc sa aplice doua metode:

Se imparte raspunderea intre companie si client , prin asigurarea unei valori mai mici decat valoarea reala a bunului asigurat sau prin utilizarea fransizei , pentru a coopta asiguratul la acoperirea eventualei pagube.

Decaderea din drepturi, totala sau partiala a asiguratului sau beneficiarului daca nu au indeplinit obligatiile stipulate in contract sau producerea ,respectiv marirea pagubei are loc din vina acestora.