CAP I: RISCUL IN ASIGURARI 3 1.1 Notiuni generale 3 1.2 Categorii de riscuri 4 1.2 Managementul riscului 7 1.4 Atitudinea fata de risc si metode de protectie impotriva riscurilor 8 1.5 Consecintele si prevenirea riscurilor 9 CAP II: PRIMA DE ASIGURARE 10 CAP III: DESPAGUBIREA DE ASIGURARI 12 3.1 Notiuni generale 12 3.2 Desfasurarea procesului de despagubire 13 CONCLUZII 15 BIBLIOGRAFIE 16
CAPITOLUL I RISCUL IN ASIGURARI 1.1 Notiuni generale Societatea contemporana este confruntata permanent cu o extraordinara diversitate de riscuri: riscuri naturale, riscuri profesionale, riscuri ce afecteaza sanatatea, riscuri ce deterioreaza mediul inconjurator, toate acestea avand un impact negativ asupra generatiilor viitoare, actiunea lor este omniprezenta. Din aceste considerente, se constata si faptul ca termenul "risc" nu isi gaseste nici un antonim in vorbirea curenta si nici in dictinar. Una dintre numeroasele definitii date riscului arata ca acesta este o amenintare, o posibilitate de producere a unui eveniment cauzator de pagube, concretizat, pe de o parte, prin gravitatea consecintelor sale si, pe de alta parte, prin probabilitatea sa de producere. Amploarea riscului este greu de cunoscut, in situatii diferite, acelasi risc putand produce efecte sensibile deosebite, in functie de conditiile in care se produce. Efectele riscului de accident auto difera in functie de autovehiculele angrenate in acesta, dupa anotimpul si locul in care se produc, viteza si starea carosabilului. METODE DE CARACTERIZARE A RISCULUI: Atunci cand se produce, un eveniment producator de pagube poate fi caracterizat prin: o origine, unul sau mai multi vectori si o tinta. Originea este data de cauza sau cauzele conjugate ale evenimentului. Un eveniment ce produce pagube se datoreaza, in general, unui lant de cauze care formeaza un arbore generic al producerii sale, arbore care poate ajunge foarte departe, in spatiu si timp. Originea riscului, sursele acestuia, sunt in aparenta usor de identificat (cutremurele de pamant, anumite fenomene meteorologice, activitatea centralelor nucleare, poluarea sunt cunoscute drept surse generatoare de risc). In unele cazuri, identificarea acestora este mai dificila, deoarece concretizarea unui risc evolueaza in timp, in functie de perceptia sociala. Vectorii reprezinta mijloacele de transfer a riscului si sunt caracterizati atat de natura pericolului (chimic, biologic, mecanic), cat si de mediul prin care se transfera (aerul, solul). Astfel, radiatiile si particulele radioactive, respectiv aerul, sunt vectorii riscului de radiatii. Tinta o constituie victimele producerii riscului, care pot fi indivizi, grupuri de persoane, sau patrimoniile acestora. Distinctia dintre originea, vectorii si tinta unui risc este importanta mai ales pentru prevenirea sa. 1.2 Categorii de riscuri Plecand de la premise ca asigurarea este o reactie sociala la riscurile individuale cu care sunt confruntati indivizii in viata lor sociala si economica, se pot distinge mai multe categorii de riscuri: o Riscuri obiective si exogene: a caror probabilitate poate fi calculata cu un grad inalt de precizie si care se situeaza inafara individului, fiind independente de actiunile sale. Societatile de asigurare realizeaza mutualizarea acestor riscuri, contra unor prime de asigurare corespunzatoare riscului mediu si, pe aceasta baza acopera pierderile acelor indivizi la care s-a produs riscul, cu costuri minime din punct de vedere social, in comparatie cu alte forme de protectie (de ex: autoasigurarea). o Riscuri obiective dar cu informatie privata, caz in care riscurile sunt obiective, dar in care probabilitatile respective constituie, in mare parte, informatii private ale individului. Asiguratorul nu poate cunoaste gradul de risc plecand de la caracteristicile observabile din afara ale riscului, pentru fiecare persoana. Societatile de asigurare realizeaza mutualizarea acestor riscuri dupa procedee obisnuite, ce implica determinarea primei platite de asigurati pe baza pierderii medii, pentru a putea acoperi pierderile de venituri, acolo unde ele apar. Exemplu: cazul riscului de pierdere de venituri(din activitatea desfasurata), probabilitatea de pierdere fiind insa diferita de la un individ la altul. o Riscuri obiective endogene sunt riscurile a caror manifestare este consecinta unor variabile controlate de fiecare individ si cunoscute numai de el. Exista numeroase situatii in care asiguratii pot influenta probabilitatea producerii unor riscuri, agravand astfel riscul obiectiv, mediu luat in considerare la stabilirea primei. Exemplu: In cazul riscului de pierdere de venituri, probabilitatea pierderii este o functie (aceeasi pentru toti indivizii) a nivelului de preocupare si de efort pentru obtinerea de venituri. Absenta observabilitatii acestui efort duce la un comportament caracteristic riscului moral: scade preocuparea asiguratului pentru prevenirea sau evitarea riscului, tocmai pentru faptul ca are un contract de asigurare. Din punct de vedere al asiguratorilor, consecinta este ca la riscul obiectiv se adauga si riscul moral, iar societatile de asigurare trebuie sa reactioneze prin masuri de atenuare a efectelor negative pe care riscul moral le are asupra gestiunii lor financiare.
Dan Anghel Constantinescu-"Tratat de asigurari", Vol.II, Editura economica Gheorghe Bistriceanu-"Asigurari si reasigurari in Romania", Editura Universitara, Bucuresti Lungu,N.C.-op.cit, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006 Paul Tanasescu, Cosmin Serbanescu, Roxana Ionescu, Mariana Popa, Laura Elly Novec-"Asigurari comerciale moderne", Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007 Titel Negru-"Metode, tehnici, solutii", Editura Wolters Kluwer, Romania, p.41
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
