CONCEPTUL DE REASIGURARE Reasigurarea este o forma de asigurare pentru asiguratori denumita si "asigurarea asigurarii". De fapt, si analiza etimologica a termenului de reasigurare inseamna "a asigura din nou". Reasigurarile au aparut din necesitatea obiectiva a acoperirii riscurilor pe care asiguratorul direct trebuie sa le suporte, aceasta(activitatea) avand ca efect "pulverizarea riscului". Astfel de operatii de impartire a riscului dateaza din aceeasi perioada cu aparitia primelor intreprinderi comerciale. O prima forma in care se realizau reasigurari a fost cea a reasigurarilor facultative adica o reasigurare a unor riscuri individuale oferite altei companii de asigurari care era libera sa accepte sau sa respinga oferta propusa. In timp, din nevoia de a acoperi mai multe riscuri, ca urmare a cresterii volumului asigurarilor directe, au reaparut metode de asigurare care sa ofere mai multa certitudine asiguratorilor originari precum si unele facilitati din partea reasiguratorilor. Astfel a aparut reasigurarea contractuala care a devenit un mijloc prin care asiguratorii directi pot cere o acoperire obligatorie pe o baza solida, certa. In ultimii ani, reasigurarile ocupa un rol foarte important in viata economica datorita cererii crescute de asigurari directe, a volumului si capacitatii industriale pentru care se cer acoperiri de riscuri. In afara cresteri cantitative a numarului tranzactiilor, au loc si substantiale imbunatatiri calitative privind natura si caracteristicile reasigurarilor, aspectele tehnice, precum si sistemul de comunicatii intre asiguratorii directi, reasiguratori si brokeri de asigurari. Esenta economica a reasigurarilor Rolul tehnic al reasigurarilor este de a proteja pe asiguratorii directi in fata pericolului insolvabilitatii sau a reducerii capacitatilor financiare conferind asiguratorilor o mai mare stabilitate. Reasigurare reprezinta un acord incheiat intre doua parti numite companie cedenta(sau reasigurat sau reasigurator direct) si reasiguratorul prin care prima consimte sa cedeze, iar cea de-a doua sa preia o anumita parte a riscului, uneori intregul risc conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul platii de catre compania cedenta a unei sume denumita prima de asigurare ce reprezinta o cota din prima originara de asigurare. Observatii : 1. contractul de reasigurare se incheie numai intre doua companii specializate in asigurari si reasigurari, numai intre doua persoane juridice; 2. in practica cele mai multe reasigurari prevad numai compensari partiale, reasiguratorul suportand el insusi o parte a oricarei pierderi; 3. reasigurarea este prin natura sa o activitate internationala. Desi obiectul de activitate al asiguratorului este preluarea riscurilor tertelor persoane, societatile de asigurare, indiferent de marimea lor, cedeaza o parte din aceste riscuri din motive prudentiale. Transferul unei parti din riscurile asumate de catre un asigurator, numit cedent, catre un alt asigurator, numit reasigurator (cesionar), se realizeaza prin intermediul contractului de reasigurare. In cadrul acestuia, reasiguratorul promite sa il despagubeasca pe asigurator pentru daunele aferente politelor acoperite de contactul de reasigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca in schimb o prima de reasigurare, reprezentand o parte din primele incasate. Este important de mentionat faptul ca desi reasiguratorul va acoperi o parte din despagubirile platite asiguratului, intre asigurat si reasigurator nu exista nici o relatie contractuala. In contractul de reasigurare se utilizeaza anumiti termeni specifici, cum sunt: retinere, limita de reasigurare, comision de reasigurare. Vom defini acesti termeni. In majoritatea cazurilor de reasigurare, nici una dintre partile contractante nu este dispusa sa preia, respectiv sa cedeze riscurile in totalitate. Partea acoperita de reasigurat poarta denumirea de "retinere". Pe de alta parte, pentru a se proteja in eventualitatea producerii unor daune foarte mari reasiguratorul stabileste o anumita "limita de reasigurare", care reprezinta limita raspunderii acestuia pentru daunele acoperite pe baza contractului de reasigurare. Partea care depaseste aceasta limita va fi suportata de catre asigurator. Pentru acoperirea unei parti din cheltuielile inregistrate de asigurator cu ocazia emisiunii politelor, reasiguratorul trebuie sa plateasca un comision de reasigurare. Acesta se exprima, de regula, ca procent in prime de reasigurare. Cand un contract de reasigurare prevede plata unui comision de reasigurare, valoarea datorate reasiguratorului se va reduce cu valoarea comisionului, obtinandu-se prime de reasigurare nete. La randul lor, reasiguratorii pot ceda o parte din riscurile preluate prin contractele de reasigurare. Acest transfer de riscuri este denumit "retrocedare". Reasiguratorul care cedeaza riscuri in reasigurare se denumeste "retrocedent", iar cel care isi asuma aceste riscuri este denumit "retrocesionar". Reasigurarea este tranzactia prin care reasiguratorul, in schimbul unei plati (prima de reasigurare) este de acord sa despagubeasca compania cedenta, partial sau integral, pentru daunele pe care acesta din urma le suporta pentru polita sau politele pe care le-a emis.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
