Piața românească de asigurări - prezent și perspective

INTRODUCERE

Indiferent de contextul economic şi social în care acţionează, persoanele fizice şi juridice sunt supuse diferitelor riscuri. Acest fapt a determinat amplificarea şi diversificarea cererii de asigurări, ceea ce a dus la creşterea gradului de complexitate a produselor de asigurare, concretizate în dezvoltarea diferitelor segmente din cadrul pieţei asigurărilor. Din această perspectivă am încercat, în acest referat să facem o scurtă analiză a pieţei româneşti de asigurare în prezent şi perspectivele ei.

Pentru elaborarea acestei lucrări ne-am informat din literatura de specialitate românească, am studiat legislaţia asigurărilor şi am preluat date din unele site-uri specializate în acest domeniu.

De asemenea în cadrul lucrării am folosit date de actualitate pentru a putea evidenţia corect situaţia asigurărilor din prezent, precum şi evoluţia lor din anii anteriori. Operaţiunile de asigurare şi reasigurare au loc într-un cadru numit piaţa asigurarilor

În general, piaţa asigurarilor reprezintă locul unde se întilnesc în mod reglementat cererea şi oferta de asigurari. Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări şi constituie astfel un element hotărâtor în stabilirea dimensiunilor pieţei.

Pe piaţa asigurărilor se întilnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asiguarabile, şi oferta de asiguarare prezentă de către organizaţii specializate, respectiv autorizate să funcţioneze în acest domeniu.

Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea cu oferta, aceasta tinzând să crească în funcţie de numarul bunurilor aflate în proprietatea consumatorilor , precum şi în funcţie de expunerea acestora la riscuri . Valoarea bunurilor asigurate depinde îndeosebi de valoarea lor economică şi de inflaţie şi de aceea, cererea de asigurare nu e considerată ca fiind perfect stabilă.

Oferta de asigurare vine din partea societăţilor specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi capabile, din punct de vedere financiar, să desfăşoare o astfel de activitate.

1. Societăţile de capital sunt constituite pentru a obţine profit pentru proprietari şi includ:

- Societăţile comerciale pe acţinui şi cu răspundere limitată care îşi desfăşoară activitatea conform legii şi urmăresc realizarea de profit şi care sunt obligate să respecte legislaţia în vigoare cu privire la mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma, rezervele de prime şi /sau daune pe care trebuie să şi le constitue.

- Sindicatele Lloyd’s nu reprezintă o societate de asigurări ci se comportă ca o piaţă. Ansamblul asigurărilor sunt subscrise in numele său de către anumiţi membrii, fiind garanatate cu întreaga avere personală a acestora.Această piaţă a fost destinată asigurărilor maritime, spre sfârşitul sec XIX-lea a început si subscrierea riscurilor nemaritime. Societatea şi- a creat un fond special alcătuit din venituri, din prime ale fiecărui membru.Activitatea acestei pieţe rămâne un etalon pentru toate pieţele de asigurări şi reasigurări , prin continua perfecţionare a reasigurării pe care a inventat-o, ” excedent de daună”, dar şi prin publicaţiile periodice care îi oferă informaţii exacte.

- Bursele de asigurări sunt cele ce apar ca adevărate pieţe fiecare asigurare sau reasigurare achiziţionată la bursă este subscrisă de către membrii acesteia, aceştia putând fi indivizi, asociaţii sau corporaţii.

- Asociaţiile şi pool-urile constitue câţiva asiguratori independenţi, care cooperează pentru a acoperi împreuna riscuri pe care membrii nu sunt dispuşi să le acopere singuri.

2. Societăţile cooperatiste nu se constitue pentru a obţine profit; proprietarii deţin poliţe cu acoperire prin asigurare la preţuri minime.

- Organizaţii de asigurare de tip cooperatist – fiecare membru are dubla calitate: asigurat şi asigurător;

- Tontinele – se constitue pentru o perioadă determinată în timpul căreia membrii asociaţiei varsă o cotizaţie anuală la fondul în comun;

- Organizaţii de schimb reciproc – riscul asigurării va fi tansferat celorlalţi membrii, nu organizaţiei;

- Alte societăţi cooperatiste – asigurarea este disponibilă pentru o anumită organizaţie dintr-un domeniu de activitate;

- Organizaţii frăţeşti – asigurarea este disponibilă pentru o anumită organizaţie dintr-un domeniu de activitate.

Dimensiunea pieţei asigurărilor se determină cu ajutorul unor indicatori, cum ar fi:

- numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă;

- numărul poliţelor în vigoare;

- valoarea anuală a primelor de asigurare;

- cuantumul sumelor asigurate in perioada de referinţă;

- valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurări la un moment dat;

- ponderea asigurărilor în PIB şi în PNB;

- ponderea în ocuparea forţelor de muncă;

- ponderea pe piaţa capitalului de împrumutat;

- eficienţa folosirii capitalului şi a forţei de muncă;

Indiferent de ţara şi de gradul de dezvoltare economică, atât numărul ofertanţilor cât şi cel al solicitanţilor piaţa asigurărilor este într-o continuă modificare. Aceasta este valabilă şi pe piaţa asigurărilor. Astfel, apariţia pe piaţa de noi societăţi de asigurare, asociaţii mutuale ori a altor tipuri de organizaţii, are loc concomitent cu ieşirea (lichidarea, fuziunea) altora. Aceste fluctuaţii permanente demonstrează că piaţa asigurărilor nu este o piaţă închisă, ci una în continuă mişcare şi transformare.