Mecanisme de Protecție Impotriva Riscurilor Climatice

INTRODUCERE

În fața riscurilor la care sunt expuse, companiile din diverse sectoare economice au dezvoltat metode și instrumente de gestiune a riscului mai mult sau mai puțin eficiente. Prețul și volumul activității (producției) sunt variabilele expuse riscurilor. Variația volumului este la fel de dăunătoare pentru profit ca și variația prețului. Dacă variația prețului este controlată prin ”mânuirea” operațiunii de hedging, o soluție se căuta și pentru controlul riscului de volum în fața variațiilor de temperatură, precipitații, umiditate etc. aferente unui sezon, săptămâni și chiar zile.

În acest context, spre sfârșitul anilor ”90 au fost concepute derivatele meteo, derivatele pe vreme. În combinație cu instrumentele de management al riscului de preț ele reprezintă astăzi soluțiile furnizate de un management superior al riscului.

Piața derivatelor meteo a primit impulsul decisiv în timpul iernii 1997- 1998 ca urmare a fenomenului El Niño, cu cel mai puternic efect de până atunci Multe companii datorită iernii neobișnuit de blânde s-au confruntat cu scăderi semnificative ale veniturilor și au decis să practice hedging-ul pentru a se proteja. Stocurile mari de ulei, gaze naturale neutilizate au antrenat costuri ridicate.

CAP. I DERIVATELE METEOROLOGICE

1.1 Concept şi definire

Noţiunea de risc meteorologic este folosită pentru a descrie expunerea de ordin financiar a unei companii la evenimente meteorologice precum: temperaturi ridicate, precipitaţii abundente, frig. Astfel, riscul meteorologic reprezintă pentru o companie un câştig sau o pierdere financiară, ca urmare a volatilităţii zilnice a condiţiilor meterologice.

Riscurile meteorologice prezintă următoarele caracteristici:

a) sunt puternic localizate;

b) nu pot fi controlate;

c) în ciuda progreselor tehnologice nu pot fi previzionate în mod precis și consecvent.

Derivatele vremii (meteorologice) sunt instrumente financiare utilizate de către companii pentru a reducere riscul asociat evoluţiilor evenimentelor meteorologice nefavorabile sau neaşteptate. Vânzătorul derivatei acceptă riscul prin încasarea unei prime (preţul derivatei): dacă evenimentul nu se produce, vânzătorul realizează un profit, dar dacă evenimentul se produce, cumpărătorul încasează o sumă agreată în prealabil.

Aceste produse derivate funcţionează pe baza unui sistem parametric: plăţile sunt declanşate de către trecerea, în sensul urcării sau coborârii, de către indicele meteorologic avut în vedere, a unui prag convenit între părţi. Aceşti indici meteorologici pot fi: temperatura, rata umidităţii, grosimea stratului de zăpadă etc.

2

1

Vânzator Cumpărător

4

Ev.

Figura 1. Derivatele meteo – mecanism

1- Vânzătorul acceptă riscul în schimbul,

2- Încasării unei prime – prețul derivatei meteo;

A) Executarea contractului:

3- Dacă evenimentul se produce,

4- Cumpărătorul încasează suma stabilită în prealabil.

B) Non-executarea contractului:

Dacă evenimentul nu se produce operațiunile 3 respectiv 4 nu mai au loc și vânzătorul realizează un profit.

În Europa piața derivatelor a evoluat mai lent comparativ cu cea a SUA din cauza:

- lipsei unor informații de încredere, accesibile sub aspect financiar, standardizate despre vreme;

- variația mai redusă a temperaturii în Europa decât în SUA;

- întârzierii în demonopolizarea, privatizarea pieței energiei electrice.

Aceste contracte sunt încă puţin cunoscute în Europa, întrucât ele se bazează pe temperaturi, primele pieţe de energie care au fost dereglementate sunt cele din ţările scandinave, pentru care pluviozitatea, mai degrabă decât temperatura, constituie o variabilă esenţială.