Istoria Asiguratorilor

Extras din referat Cum descarc?

Originile asigurarilor sunt atit de indepartate, incit este practic imposibil de a stabili o data exacta de aparitie a acestora. La sf.sec.XIX etnograful, istoricianul si arheologul american L.Morgan (1818-1881) si economistul german F. Enghels (1820-1895), au elaborat periodizarea cultural-istorica, conform careia, societatea umana in dezvoltarea sa a parcurs trei epoci: salbaticia, barbaria, civilizatia, fiecare la randul sau incluzind trei trepte: inferioara, mijlocie, superioara. Riscul apare la sfirsitul treptei inferioare al salbaticiei, cind omul salbatic incepe sa constientizeze ce este riscul. Doar salbaticul care nu intelege ce e moartea, nu are sentimentul fricii fata de ea. Sarind de pe o stinca pe alta, el nu intelege ca risca cu viata.
Asigurarea apare in forma sa naturala ca protectie impotriva foamei in anumite perioade ale anului. Oamenii primitivi congelau sau uscau alimentele, facind rezerve pentru zilele grele. Punctul de pornire al acestei etape, e considerat nu inceputul demararii procesului delimitarii omului de maimuta, dar aparitia Homo sapiens, aproximativ 40 mii ani i.e.n.
Ca punct final vom considera perioada aparitiei marfii-intermediar, cu alte cuvinte, a produsului destinat schimbului, aproximativ 8 mii ani i.e.n. Aparitia marfii-intermediar corespunde epocii barbare, ce este legat de aparitia statelor. Se elaboreaza legi, ce sunt reguli de viata atotcuprinzatoare pe teritoriul unui stat oarecare. Unele din primele legi ce a ajuns in zilele noastre, au fost legile adoptate in Mesopotamia aproximativ in anul 2000 i.e.n. Ca document economic mai clar si mai clasic, sunt legile lui Hammurabi, adoptate aproximativ in anul 1800 i.e.n. Aceasta perioada in dezvoltarea asigurarilor a durat pina in a.550 i.e.n., cind in statul Lidian au aparut primele monede de aur. Aparitia banilor metalici marcheaza inceputul civilizatiei. Din momentul intrarii in epoca civilizatiei, asigurarea capata in mod vadit caracter sau forma baneasca. Deci, putem face concluzia, ca asigurarea nu s-a putut organiza decit pe acea treapta de dezvoltare a societatii umane in care au aparut plusprodusul, ca sursa de creare a fondului de asigurare si banii cu functiile lor de mijloc de plata si de acumulare.
Spre deosebire de alte popoare, in Roma Antica s-a dezvoltat preponderent asigurarea reciproca in cadrul diverselor uniuni profesioniste, colegii, fondate pe baza unui statut. Conform regulilor stabilite, fiecare membru ce adera la colegiu, era obligat sa depuna o plata de intrare, iar apoi sa achite lunar o prima anumita. In cazul decesului membrului acestui colegiu, din fondul acumulat, se ahita o suma necesara pentru inmormintare. E interesant de mentionat, ca in statutul colegiului Lanuvian erau stipulate temeiurile de refuz de plata sumei asigurate, la care se atribuiau - sinuciderea si neachitarea primelor la termenele cuvenite. Datorita evolutiei dreptului roman, in Roma antica a aparut primul contract de asigurare, care se numea contract de Imprumut. Era vorba de un imprumut care acoperea sau garanta un transport de marfuri cu destinatie indepartata. Daca marfurile nu ajungeau la destinatie in bune conditii, cel care garanta cu bani pierdea definitiv dreptul de rambursare a sumei imprumutate.
In Evul Mediu in statele vest-europene au aparut primele bresle de asigurare a comerciantilor si a mestesugarilor. La sfirsitul sec.XV, cind europenii au inceput tot mai mult sa calatoreasca in Asia si America, calatorii care ulterior au dus la asa numita ,,revolutie comerciala" ( predecesoarea ,,revolutiei industriale" ), conceptele de ,,risc" si ,,fond comun" s-au contopit in unul comun. Daca de exemplu, o flotilie de corabii reusea sa ajunga din Europa in Indonezia, sa faca comert acolo si sa se intoarca incarcate de marfuri exotice, exista riscul ca nu toate corabiile se vor intoarce. De aceea oamenii care investeau in constructia acestor corabii au ales doua modalitati de a repartiza intre ei in mod proportional riscurile, pentru ca anume corabia in care au investit sa nu fie cea pierduta. 
Prima modalitate consta in crearea unei intreprinderi comune, prin intermediul careia investitorii investeau bani in c?teva corabii cu incarcatura comuna, repartizind intre ei riscurile pierderilor si veniturile ce puteau sa se formeze. A doua modalitate era asigurarea, un sistem, prin care proprietarul corabiei sau al marfii, oferea o anumita suma de bani unor oameni, care erau de acord sa compenseze pierderile in cazul in care corabia va naufragia. 
Astfel, un grup de oameni sau companii colectau prime de bani (premium) in schimbul promisiunii de a plati o despagubire (indemnity) proprietarului corabiei in cazul pieirii acesteia. Acesti asiguratori creau un fond comun si ofereau promisiunea de-al utiliza, de a achita despagubiri celor asigurati, la survenirea riscului.
La etapele incipiente ale acestui proces, daca se producea un caz asigurat, asiguratorul era nevoit sa vinda o anumita proprietate (sau sa scoata bani de pe contul in banca) si sa achite despagubirile asiguratului. Acest principiu, apropo, e folosit pina in prezent de Corporatia Lloyd. 
De la inceputul secolului al XVIII-ea si pana in secolul al XlX-ea, pe plan international s-au practicat trei mari forme de asigurari: maritime, de incendiu si de viata. Progresele acestora sunt strins legate de dezvoltarea activitatii economice si evolutia dreptului.
Prima polita de asigurare maritima dovedita pana azi a fost semnata in anul 1347 la Genova, iar prima interventie a statului pe piata asigurarilor dateaza din anul 1435. Prin ordonanta de la Barcelona, data de Jacques I d'Aragon se reglementau clauzele contractului de asigurari maritime. Doua secole mai tirziu, cresterea puterii maritime engleze este insotita de o dezvoltare foarte importanta a camerelor de asigurari maritime, care vor conduce la aparitia societatii Lloyd's.
Odata cu dezvoltarea modului de producere capitalist, ca trasatura specifica a asigurarii burgheze devine obtinerea profitului. Asigurarea trece din forma "de fratie" in cea ,,comerciala", transformindu-se intr-o activitate obisnuita de comert. La etapa initiala a aparitiei societatii burgheze forma de baza era asigurare maritima. Creditorul oferea proprietarului corabiei o suma de bani necesara pentru organizarea expeditiei, cu conditia, ca in cazul rezultatului pozitiv al expeditiei, aceasta suma va fi returnata impreuna cu procente stabilite de catre parti. In cazul in care corabia si marfa vor pieri, proprietarul corabiei era eliberat de obligatia de a returna suma primita de la creditor si procentele. In sec.XIV-lea forma notariala a imprumutului maritim, ce era destul de complicata, a fost inlocuita de polita baneasca, ce era emisa de asigurator proprietarului corabiei, ca dovada incheierii contractului. Prima polita a fost emisa in Barcelona in anul 1374. Iar in anul 1468 apare Codul din Venetia al asigurarilor maritime. Apoi asigurarea maritima se dezvolta rapid in Anglia, unde in anul 1601 a fost adoptat primul act juridic, ce a reglementat constituirea unor instante speciale, ce solutionau conflicte din domeniul asigurarilor maritime.


Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria Asiguratorilor.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!