Evoluția Asigurărilor pe Plan Mondial și în Țara Noastră

1.Primele inceputuri si evolutia asigurarilor si a reasigurarilor

Inceputurile asigurarilor isi au originea in cele mai vechi timpuri;ele se pierd in negura vremurilor, oamenii de stiinta neavand posibilitatea sa stabileasca decat cu aproximatie perioadele istorice ale aparitiei lor.

Exista unele date potrivit carora negustorii chinezi isi incarcau marfa pe mai multe vase pentru a fi transportata pe fluviile periculoase ale Chinei, cu scopul de a reduce riscul ca intreaga marfa sa fie distrusa in timpul transportului fluvial.

In jurul anului 300 inainte de Hristos, in timpul babilonului s-a practicat un anumit fel de imprumuturi maritime, care il exonerau pe imprumutat de a le restitui daca marfa sau nava sufereau pierderi, avarii sau disparitii. Dovezile initiale se refera la Codul lui Hammurabi, identificat foarte tarziu. Codul cuprinde 282 de clause si a fost compilat de Hammurabi, regale Babilonului, in jurul anului 2250 inainte de Hristos.

Acest cod demonstreaza ca babilonienii erau buni negustori si ca erau bine edificati asupra naturii contractelor, asupra valorii bunurilor, asupra imprumuturilor, dobanzilor, garantiilor etc. Babilonienii au folosit contractele de imprumut, utilizate in secolele urmatoare in colaborare cu fenicienii.

Grecii au preluat experienta babilonienilor si fenicienilor si au inceput sa emita unele hartii de valoare. In secolul al IX-lea inainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretica si practica a uzantelor maritime referitoare la avaria comuna. In secolele urmatoare, romanii au aderat la acelasi sistem.

In cele mai vechi timpuri, oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerand ca erau protejati de familie sau trib unde mutualitatea, ca si in asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat pentru civilizatiile antice ale Egiptului, Feniciei, Greciei si Romei in care individul se vedea expus la multe riscuri fara protectia comunitatii familiale.

In evolutia asigurarilor si a reasigurarilor un rol important l-au avut negustorii italieni din Italia de Nord de la inceputul mileniului al doilea, iar activitatea lor a fost preluata si de Tarile de Jos si de Marea Britanie.In anul 1310, Ducele de Flandra a decis infiintarea Camerei de Asigurari de la Burges pentru asigurari impotriva riscurilor maritime, iar la Londra, Parlamentul a elaborate reglementari privind asigurarile, emitand in anul 1601 ,,Legea privind politele de asigurare folosite intre negustori’’.

Dezvoltarea asigurarilor este foarte strans legata de dezvoltarea transporturilor pe mare si cu deosebire a asigurarilor maritime, care au influentat toate celelalte asigurari.

Asigurarile maritime s-au nascut in Italia, si anume la Roma. In timpul Evului Mediu, asigurarile maritime s-au dezvoltat in toate orasele italiene. Nici un transport maritime nu se facea fara sa fie asigurat.

In politele de asigurare din 1385 si 1397 sunt mentionate urmatoarele riscuri: calamitatile naturii, riscurile marii, incendiu, aruncare a incarcaturii peste bordul navei, confiscare de autoritati locale, represalii, alte obstacole.

Unul dintre primele centre comerciale care a practicat asigurarile maritime a fost orasul Burges (care a practicat comertul cu lana).

In anul 1310 s-a infiintat Camera de Asigurari la care comerciantii puteau sa-si asigure marfurile pentru toate riscurile.

Mai tarziu, in secolul al XV-lea, Spania, prin centrul Barcelona a inceput sa practice pe scara larga asigurarile maritime datorita comertului practicat cu Italia. Barcelona a incercat sa reglementeze asigurarile maritime printr-o ordonanta.

Nu se stie precis cand a fost emisa prima polita de asigurare maritima in Marea Britanie. Totusi, din datele existente rezulta ca primele polite maritime engleze s-au emis in jurul anului 1600, referindu-se la politele emise de Lloyd’s, din Londra. In anul 1570 a luat fiinta Bursa Regala unde negustorii se intalneau de doua ori pe zi cand discutau si incheiau diferite afaceri. In anul 1576 s-a constituit Camera de Asigurari in cadrul Bursei Regale, in care se inregistrau toate politele de asigurare pentru a se evita practicile neloiale.

In anul 1601 a fost elaborata in Marea Britanie o alta lege care a uniformizat reglementarile asigurarile maritime.

Pentru prima data reasigurarile au aparut tot in domeniul maritime.

Prima forma de reasigurare s-a practicat in Europa si s-a referit la transportul maritime, urmarind divizarea riscurilor si a daunelor foarte mari care nu puteau fi suportate de o singura societate de asigurari.Reasigurarile s-au dezvoltat treptat, sub diferite forme in mai multe tari.

Din cauza operatiunilor speculative, in Marea Britanie, prin Legea din 1746 reasigurarea a devenit ilegala, exceptie facand situatiile in care societatea de asigurari devenea insolvabila, dadea faliment sau patronul deceda. Aceasta lege este intitulata ,,Legea pentru reglementarea asigurarii navelor apartinand supusilor Marii Britanii si marfurilor sau efectelor incarcate pe ele” si se referee, in mod expres, la reasigurare. Intr-un tratat publicat la Londra in anul 1800 se fac, de asemenea,referiri la reasigurari. In anul 1681 in Franta a fost emisa o ordonanta care reglementeaza intr-o anumita masura, si reasigurarile. Tot in Marea Britanie a fost elaborata in anul 1835 ,,Legea asigurarilor maritime’’, care facea si unele referiri la reasigurari.