Cuprins
- Capitolul 1 ASIGURĂRILE ÎN SOCIETATE
- 1.1Conceptul de asigurare
- Capitolul 2 CONTRACTUL DE ASIGURARE
- 2.1 Trăsături ale contractului de asigurare
- 2.2 Încheierea contractului de asigurare
- 2.3 Derularea contractului de asigurare
- 2.4 Modalități de încetare a contractului de asigurare
- Capitolul 3 ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR CUPRINSE ÎN CONTRACTUL DE ASIGURARE
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din referat
1.1Conceptul de asigurare
„Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul „asigurare” pe uşa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile ” (Winston Churchill)
Asigurarea apare sub forma unui ansamblu de relaţii economice ce necesită aportul unui număr mare de persoane fizice, dar şi juridice în instituirea unui fond bănesc, în situaţiile în care fiind ameninţaţi de pericole, indivizii concep şi identifică oportunitatea evitării şi anularea pe baza mutualităţii a daunelor provocate de producerea unor evenimente viitoare, potenţiale, posibile, dar nesigure.
Într-o altă manieră, putem spune că asigurarea reprezintă modalitatea prin care persoana fizică sau persoana juridică, în calitate de asiguraţi, este despăgubită de către societatea de asigurare, în calitate de asigurător, într-o proporţie mai mare sau mai mică în cazul în care asupra acestora se produce un eveniment cauzator de pagube, asiguratul plătind în schimb o primă de asigurare. Apariţia acestei forme de protecţie este legată de necesitatea ca persoanele să se protejeze reciproc atunci când daunele sunt în permanentă creştere. Aşadar, activitatea de asigurare este strâns legată de existenţa unor evenimente posibile ce reflectă un pericol pentru viaţa oamenilor, integritatea corporală şi chiar pentru bunurile pe care le posedă.
În România, asigurările au apărut încă dinaintea secolului al XIX lea, sub forma unei întrajutorări reciproce a membrilor aceleiaşi comunităţi la decesul vitelor, purtând denumirea de hopşa. Astfel, atunci când vitele erau accidentate, proprietarul recurgea la sacrificarea lor, iar carnea era distribuită la toţi locuitorii comunităţii, urmând ca fiecare să plătească o sumă de bani pentru cantitatea ce-i revenea. În acest fel, persoana sinistrată era despăgubită parţial sau total de paguba suferită. O altă formă de asigurare a fost asigurarea de viaţă potrivit căreia oricare membru al comunităţii era supus la plata unei taxe de înscriere , urmând să mai contribuie cu unele cotizaţii periodice. Aceste sume constituite erau utilizate pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare ale membrilor săraci din cadrul breslei. Primele organizaţii care au aplicat forme de asigurare bazate pe principiul întrajutorării şi mutualităţii au fost breslele din Transilvania.
De-a lungul anilor, au apărut numeroase societăţi de asigurare cum ar fi: Transilvania (1866), Dacia (1871), România (1873), Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare (1911). În 1923 s-a înfiinţat societatea de asigurări Asigurarea Românească, care a căpătat o avansare accelerată prin înglobarea asigurărilor populare de viaţă fără cercetare medicală. De altfel, în 1949 a fost întemeiată Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări, prin restructurarea Regiei Autonome a Asigurărilor. Mai târziu, în 1952, s-a produs instituirea Administraţiei Asigurărilor de Stat (ADAS), care a recepţionat ocupaţia Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări şi a implementat pe piaţă asigurarea prin efectul legii. Până în 1991 când portofoliul de activităţi a fost preluat de Asigurarea Românească, Astra şi Carom, aceasta a efectuat activităţi de asigurare facultativă, obligatorie şi activităţi de reasigurare.
CAPITOLUL 2
CONTRACTUL DE ASIGURARE
2.1 Trăsături ale contractului de asigurare
Contractul de asigurare poate fi definit drept actul juridic încheiat între asigurat (persoana fizică sau juridică) și asigurător (persoana juridică specializată în domeniul asigurărilor) care prevede angajamentul asiguratului de a plăti o primă către asigurător și obligația societății de asigurare de a prelua asupra sa riscul producerii unui fenomen cauzator de pagube, plătind asiguratului sau beneficiarului indemnizația prevăzută.
Particularități ale contractului de asigurare:
Bibliografie
Văcărel I., Bercea F. - „Asigurări și reasigurări”, Editura Expert, București, 2002
Felicia Alexandru, Daniel Armeanu - „Asigurări de bunuri și persoane”, Editura Economică, 2003
Alte surse:
http://conspecte.com/Asigurari/contractul-de-asigurare.html
http://documents.tips/documents/elemente-tehnice-ale-asigurarilor.html
http://conspecte.com/Asigurari/elementele-tehnice-si-clasificarea-asigurarilor.html
Preview document
Conținut arhivă zip
- Elemente tehnice ale asigurarilor cuprinse in contractul de asigurare.docx