Eficiența activității societăților de asigurare

Din cele mai vechi timpuri,vietile si bunurile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii.Imbracand forme variate(trasnete,incendii,furtuni si uragane,ploi excesive sigrindina,inundatii,seceta,seisme si erupti vulcanice,etc.)au prefacut in mormane de moloz sau in scrum,au distrus sau avariat case4,bunuri gospodaresti,culturi agricole si alte valori materiale sau au provocat moartea,accidentarea sau inbolnavirea oamenilor si a animalelor.De aceea,oamenii s-au vazut nevoiti sa caute forme eficiente de aparare impotriva pericolelor care pandeau la tot pasul.Ica din antichitate,istoria consemneaza actiuni de solidarizare a oamenilor in fata unor evenimente nedorite,dar greu de controlat si prevenit,actiuni concretizate in formae simple de asociere.In secolul al IX lea inainte de Hristos,legile Rhodosului au constituit baza teoretica si practica a uzantelor maritime referitoare la avaria comuna.In secolele urmatoare,romani au aderat la acelasi sistem.

Dezvoltarea asigurarilor a fost determinata in mare parte de dezvoltarea transporturilor pe mare.Asigurarile maritime isi au inceputurile in Ialia,la Roma.In Evul Mediu,acestea s-au dezvoltat in toate orasele italiene,dar si in Anglia,fiind considerata o naratiune de comercianti.

Nici un transport maritim nu se facea fara sa fie asigurat.Prin decizia Ducelui de Flandra,in anul 1310,s-a infiintat Camera deAsigurari de la Burges pentru asigurari impotriva riscurilor maritime.Acestea a impus pana in 1690, ca toate politele semnate sa fie inregistrate la Royal Exchange.

In secolul XV s-au utilizat modele de contracte de asigurare maritima.Deoarece obtinerea unui profit implica,de asemenea,si un grad mare de risc, pentru a se proteja impotriva acestor riscuri (pierderea marfurilor sau furt),europenii au prevazut in contracte comerciale si modalitati de impartire a riscului,absolut necesare comerciantilor angajati in comertul la distanta.

Astfel,pierderilecare rezultau din aruncarea peste bord a unei parti din incarcatura navelor pentu salvarea expeditiei aflata in pericol (cauzat de naufragiu,furtuna,esuare etc.) erau repartizate in mod proportional ,fiind suportate de toti participantii la expeditie, pe principiul avariei comune.

Cele mai vechi asociatii mutuale au fost semnalate in sec.alXII-lea in Islanda,cate una la 20 de gospodarii.Ele acopereau ,pe principiul reciprocitatii ,daunele din pierderile de animale.O forma deosebita de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere denumite tontine aparut in Franta in sec.al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda,Anglia si Germania.Fiind legat de asigurarile de viata, in acest sistem,paticipantii la imprumut primeau in locul dobanzilor rente viagere.