Crearea Pieței Unice Europene și Directivele Europene Privind Asigurările non-viață

1. Ce este piaţa unică?

Piaţa unică europeană reprezintă o facilitate care permite atât cetăţenilor cât şi activităţilor de afaceri libera circulaţie în interiorul graniţelor Uniunii Europene. Astfel macanismul cuprinde libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului, dezvoltarea comerţului electronic, supervizarea legii companiilor şi legii contractelor, achiziţiilor publice, dreptul de proprietate intelectuală şi industrială.

Iniţial deschisă către 345 milioane europeni în 1992, a ajuns ca în prezent să fie accesată de 500 milioane cetăţeni în cele 27 state europene, iar numărul companiilor a crescut de la 12 milioane la 21 de milioane în cei 20 de ani şi tranzacţiile economice s-au majorat către 2.800 miliarde euro de la 800 miliarde pe piaţa internă, iar cele cu exteriorul Uniunii Europene au crescut de la 500 miliarde euro în 1992 la 1.500 miliarde euro în 2012.

De-a lungul anilor s-au produs mai multe schimbări ce au format piaţa unică din prezent. Astfel, au fost implementate reglementări ce au făcut ca transferurile de bunuri să nu mai fie costisitoare şi imprevizibile, de asemenea s-a produs armonizarea legislaţiei comerţului între ţările membre ale Uniunii. Afacerile mici şi mijlocii au fost favorizate pentru ca şi acestea să poată avea acces către anumite tipuri de contracte, fiind astfel ajutate să se dezvolte. Legislaţia a fost modificată şi pentru cei care vor să muncească sau să se stabilească în alte ţări europene, fiind înlăturată birocraţia excesivă, iar calificarea academică şi profesională a acestora, fiind recunoscută.

În general, libera circulaţie a bunurilor a fost mai puternic dezvoltată, spre deosebire de cea a serviciilor. Acest lucru se datorează faptului că acest sector, al serviciilor, este cel mai dinamic sector al economiei. De aceea, pentru o varietate largă de servicii financiare şi transporturi există încă pieţe naţionale separate, în special în domeniul transportului aerian şi pe calea ferată. În acest sens, multe impedimente au fost înlăturate, cum sunt licenţele sau autorizaţiile speciale pentru furnizarea de servicii către alte state membre.

Eliminarea tuturor acestor bariere a permis scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor, datorită creşterii competitivităţii dintre firme. Totodată, piaţa unică a creat posibilitatea liberalizării pieţei utilităţilor (telecomunicaţii, electricitate, gaz şi apă) în beneficiul consumatorilor care au libertatea de a-şi alege acum furnizorii.

1. Crearea pieţei unice

În 1951 Franţa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda semnează un tratat în privinţa unificări industriilor de cărbune şi oţel, ce avea ca urmare excluderea oricărui prilej de război între aceste ţări.

Tot mai multe eforturi sunt îndreptate către crearea pieţei unice, astfel că în 1957 se adoptă tratatul de la Roma, ce a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1958, acesta fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată. Articolul 9 al tratatului prevede: „Comunitatea se întemeiază pe o uniune vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea, în relaţiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţările terţe.” Aceste prevederi au fost complet implementate în anul 1968.

În anul 1985 apare proiectul definitivării pieţei unice, realizat de către Preşedintele Comisiei Europene Jacque Delors şi Comisarul ArthurCockfield Actul Unic European a fost adoptat în iunie 1985, urmând a fi ratificat în perioada 1986–1987, înlăturându-se astfel o parte dintre obstacolele care împiedicau formarea pieţei unice. A intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Principalul obiectiv a fost ca până la 31 decembrie 1992, piaţa unică să devină o realitate.

Proiectul „Definitivarea pieţei unice” realizat de Comisia Europeană către Consiliul Europei (Milan, 28–29 iunie 1985), cuprinde precizările : în privinţa creării pieţei unice se vor înlătura bariere fizice prin înlăturarea legilor de restricţie a circulaţiei bunurilor şi persoanelor; de asemenea, proiectul conţine precizări strategice cu privire la înlăturarea barierelor tehnice pentru mişcările de bunuri, fiind aduse argumente cu privire la necesitatea implementării noii strategii, alegerea strategiei, armonizări, soluţii pentru prevenirea creării unor noi blocaje, recunoaştere reciprocă, prevederi referitoare la materiale nucleare; totodată, sunt vizate achiziţiile publice, piaţa comună a serviciilor (servicii tradiţionale, financiare, transport, noitehnologii şi servicii), mişcările de capital; sunt schiţate condiţiile necesare cooperării industriale prin crearea cadrului legal al activitătilor desfăşurate între companii, proprietatea industrială şi intelectuală, dar şi taxele; condiţiile aplicării legislaţiei comunitare;