Contractul de Asigurare

Definitia si trasaturile contractului de asigurare

Art.942 din Codul civil roman defineste contractul in felul urmator:”acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Codul civil prevedela art.1365:”contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte ,in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile,sau pentru una sau mai multe dintre ele,depinde de un eveniment incert”.Contractul de asigurare este primul care se incadreaza in aceasta categorie.

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic,cu titlu oneros si cu executare succesiva,prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de asigurare,in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) sa plateasca siguratului sau beneficiarului despagubirea de sigurare sau suma asigurata,in limitele convenite,precum si onorarea obligatiilor de raspundere civila ce revin asiguratilor fata de terti.

După cum apreciază unii autori, contractul de asigurare are două funcţii :

 introducerea riscului într-o mutualitate, în sensul că, deşi rămâne individual, riscul este contopit într-un ansamblu, în simbioză cu celelalte riscuri admise;

 stabilirea unei legături individuale între societatea de asigurare şi purtătorul riscului, prin acordul de voinţă dintre ei.

Contractul de asigurare are o serie de particularităţi faţă de contractele ce vizează alte domenii de activitate:

1. este un contract personal - obiectul asigurarii poate fi o proprietate,un bun sau un interes;prin contractul de asigurare se asigura persoana sau persoanele si proprietatea.Daca asiguratul vinde proprietatea asigurata,noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract,decat daca societatea de asigurari accepta acest lucru.

2. este un contract consensual – se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor,fara sa fie nevoie de vreo forma speciala de exprimare a vointei acestora.

3. are caracter sinalagmatic – da nastere unor obligatii reciproce intre parti,inca de la incheierea sa.Asiguratul se obliga sa declare exact bunurile si riscurile,sa plateasca prima de asigurare,iar societatea de asigurari sa ofere protectie pentru riscul asigurat,fapt care se concretizeaza in despagubirea sau suma asigurata platite pentru pagubele produse de riscul asigurat.

4. este un contract cu caracter aleatoriu – efectele sala depind de un eveniment incert,producerea riscului.La incheierea contractului partile nu cunosc existenta sau intinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract.In cazul asigurarii,evenimentul produce numai pierdere,situatie in care societatea de asigurari plateste o indemnizatie de asigurare mult mai mare decat prima incasata.

5. este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un folos,un avantaj,o contraprestatie in schimbul obligatiei pe care si-o asuma.Pentru asigurat avantajul consta in faptul ca in schimbul primei de asigurare platite,el obtine protectia pentru sume mai mari pe toata durata contractului,fapt ce ii asigura stabilitatea financiara.Societatea de asigurari are avantajul ca fructifica primele de asigurare prin alimentarea fondului de asigurare,prin efectuarea de investitii,etc.

6. este un contract cu executare succesiva - prestaţiile prevăzute în contract din partea participanţilor nu se efectuează dintr-o dată, ci în mod treptat şi în timp, până la expirarea valabilităţii sale.Asiguratul stie care este perioada in care va primi despagubirea sau suma asigurata daca se produce riscul asigurat.Concomitent,societatea de asigurari solicita incasarea primei de asigurare la termenele stabilite si acorda continuu despagubiri si sume asigurate in toata perioada de valabilitate a asigurarii.Rezulta ca partea care si-a indeplinit obligatia are dreptul sa beneficieze de contraprestatia prevazuta in contract,pana la expirarea valabilitatii contractului.

7. este un contract de adeziune - clauzele contractului sunt stabilite de asigurător, cealaltă parte (asiguratul) putând numai să le accepte, sau să nu contracteze.Datorita faptului ca exista mai multe societati de asigurari pe piata si a dorintei lor de a-si atrage cat mai multi clienti exista o anumita flexibilitate in ceea ce priveste adaptarea ofertelor la nevoile specifice.In acelasi timp,asigurarea nu mai este un monopol.Asiguratul are posibilitatea sa aleaga societatile si conditiile contractului pe care le considera cele mai avantajoase pentru el.

8. contractul de asigurare este unic pentru intreaga sa durata – unicitatea contractului de asigurare se mentine pe toata durata prevazuta a contractului.In cadrul unei perioade de asigurare determinata,contractul de asigurare poate fi modificat la cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar.In acest caz se calculeaza si se achita o prima de asigurare suplimentara.

9. este un contract de buna-credinta – incheierea si executarea acestuia trebuie sa se realizeze cu buna credinta intre parti.Raporturile contractuale din asigurari sunt fundamentate pe principiul denumit al celei mai mari bune credinţe. Incalcarea acestui principiu conduce la decaderea din drepturi a asiguratului.