Asigurări și reasigurări - asigurarea creditelor de export

Prin asigurarea creditelor de export, asiguratul se protejează împotriva riscului neîncasării creanţelor externe în cazul producerii anumitor evenimente care fac imposibilă plata datorată de cumpărătorii externi.

Pot exista mai multe tipuri de asigurare:

Poliţa pentru o singură tranzacţie;

Poliţa pentru o anumită durată pe baza cifrei de afaceri.

Poliţa cea mai frecvent folosită este poliţa generală pe cifra de afaceri.

Corespunzător cu durata acordării creditului de export, avem:

- Asigurarea exportului pe credit pe termen scurt şi

- Asigurarea exportului pe credit pe termen mediu şi lung.

Asigurarea exportului pe credit pe termen scurt. Exportul pe credit presupune efectuarea unei plăţi ulterioare livrării mărfurilor ce fac obiectul contractului de zânzare-cumpărare pe o perioadă de timp determinată de maximum un an, În această perioadă, încasarea contravalorii mărfurilor exportate este determinată de situaţia financiară a importatorului şi, în multe cazuri, de situaţia economică şi politică a ţării acestuia. Evident, riscurile acoperite pot fi comercială sau politice. Riscurile comerciale pot fi insolvabilitatea cumpărătorului, incapacitatea de plată pe o numită perioadă de timp a acestuia şi refuzul mărfurilor importate. Riscurilepolitice pot fi: război, revolte, mişcări sociale, care împiedică importul de mărfuri sau fac imposibil transferul sumelor corespunzătoare în ţara exportatorului. Asigurarea poate fi încheiată pe diverse perioade de timp din derularea unui contract şi anume:

Pentru perioada de- pre-livrare se acoperă insolvabilitatea cumpărătorului sau apariţia unor pierderi din cauze politice între momentul acceptării ofertei şi cel al livrării bunurilor;

Pentru perioada de post-livrare, se acoperă intervalul dintre- livrarea mărfii şi acceptarea plăţii;

Pentru perioada de depozitare, în- situaţiile în care comercianţii crează depozite în alte ţări, asiguratul este despăgubit în cazul în care mărfurile sunt confiscate, pierdute sau deteriorate din anumite cauze specificate, înainte de eliberarea lor din depozit.

Pentru perioada de tranzitare se acoperă riscul- de confiscare sau pierdere a mărfurilor din motive politice, atunci când se află în tranzit.

Asigurarea exportului pe credit pe termen mediu şi lung, obiectul contractului îl reprezintă expoprtul de bunuri de capital de valori mari (mijloace fixe cu volum şi valoare mare) sau de servicii care se livrează eşalonat, implicând plata în tranşe pe perioade îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între 5 şi 10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea oferă protecţie pentru neplată din cauze comerciale sau politice. Acoperirea poate fi acordată băncilor sau instituţiilor financiare care creditează opraţiunile comerciale; despăgubirea va cuprinde şi dobânda la creditul acordat debitorului.

Poliţa de asigurare individuală se încheie pe baza declaraţiiei de asigurare, completată şi semnată de asigurat, care reprezintă o dovadă a exactităţii datelor, precum şi asupra informării a tuturor acelora considerate necesare pentru evitarea riscului. Declaraţia conţine informaţii referitoare la vânzător sau prestator (asigurat), cumpărător (debitor), precum şi unele date privind contractul comercial.

Printre acestea mentionăm:

- denumirea şi adresa- completă a asiguratului şi a cumpărătorului;

- perioada şi termenul de- executare a cuntractului de livrare de bunuri sau prestare de servicii;

- valoarea, condiţiile şi termenele de livrare a creditului;

- modul de- garantare a creditului;

- date referitoare la bonitatea şi solvabilitatea- debitorului;

-modul de calcul al dobânzii la creditul acordat, dacă se- solicită includerea acesteia în asigurare;

-orice alte informaţii relevante- pentru evaluarea coractă a riscului.

Pe baza analizării acestor date, asigurătorul decide suma asigurată, riscurile pentru care este dispus să acorde protecţie, nivelul franşizei şi a primei de asigurare.

Nivelul primei de asigurare diferă în funcţie de valoarea asigurării, perioada asigurată, “natura” cumpărătorului (public sau privat), ţara acestuia (riscul de ţară), modalitatea de plată şi de eventualele garanţii prevăzute în contract. Ea se plăteşte odată cu încheierea poliţei de asigurare, într-o tranşă unică sau în rate periodice, după cum se agrează de către părţi.

Perioada de creditare reprezintă intervalul de timp dinrtre livrarea de bunuri sau livrarea de servicii şi momentul plăţii.

Răspunsul asigurătourlui începe, în general, de la data intrării în vigoare a contractului dintre asigurat şi cumpărător şi expiră la rambursarea integrală a creditului, la apariţia unei daune sau dacă asiguratul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin poliţa de asigurare. Este necesară definirea unor termeni cu care se operează în cazul creditelor de expport.

Perioada de prelivrare reprezintă intervalul dintre momentul încheierii contractului dintre asigurat şi sumpărător şi momentul livrării efective a mărfurilor, iar perioada de postlivrare, intervalul cuprins între momentul livrării produselor şi primirea plăţii de către asigurat.

Limita de credit reprezintă limita sumelor neachitate de către debitor şi asigurate într-un anumit moment. Livrările care stabilesc această limită stabilită în contractul de asigurare sunt excluse de asigurat.

Procentul asigurat reprezintă partea din risc preluată de asigurător conform prevederilor poliţei de asigurare, pe baza căreia se face şi despăgubirea calculată din pierderea suferită de asigurat. Poliţa de asigurare este valabilă pe perioada stabilită, în funcţie de obiectul tranzacţiei comerciale – livrare de mărfuri sau prestare de servicii.

Momentul intrării în risc poate fi:

În cazul asigurării- creanţelor rezultate din livrări de bunuri, la data la care, potrivit prevederilor contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare de bunuri şi drepturile de proprietate sau transferat la cumpărătorul;

În cazul- asigurării creanţelor rezultate din prestări de servicii, la data la care a început prestarea, conform contractului de prestări servicii.

Evaluarea riscului de neplată se face pe baza analizei unei game variate de informaţii legate de mediul de afaceri şi de cumpărător precum: istoricul firmei, solvabilitatea şi bonitatea sa, situatia financiară, informaţii privind relaţiile de afaceri cu diverşi parteneri, gradul de contral al creditului, procedurile de credit ale vânzătorului şi altele. Pe baza acestora se va decide acceptarea sau respingerea riscului, a limitelor de credit pentru care se acordă acoperirea, a riscurilor asigurate şi a celor excluse şi a franşizei.

Evaluarea riscului este mai complexă decât în cazul altor tipuri de asigurări, datorită varietăţii elementelor ce se au în vedere şi particularităţilor riscului. Se analizează activitatea cumpărătorului, a calităţii, profesionalismului şi competenţei acestuia, rolul său ramura economică din care face parte, poziţia pe piaţă şi performanţele, relatiile cu furnizorii, beneficiarii, băncile, experienţa anterioară în domeniul creditului, preponderent al rambursării creditelor integral şi la termenele scadente, capacitatea de plată.

La toate acestea se adaugă urmărirea îndeaproape a scopului pentru care se acordă creditul, achiziţionarea unor active noi, investiţii etc. precum şi dacă toate acestea sunt în concondanţă cu situaţia sa financiară, determinând capacitatea societăţii şi toate caracteristicile necesare pentru încadrarea într-un anumit tip de debitor. Analiza financiară completează imaginea despre cumpărător şi se bazează pe bilanţ, situaţia contului de profit şi pierderi, sursele şi utilizarea numerarului.