Asigurări de sănătate în România și alte țări

Importanta asigurarilor sociale de sanatate

Un sistem de asigurari sociale de sanatate este desemnat sa finanteze îngrijirea medicala

pentru populatia asigurata si inclusa în asigurare. În afara scopurilor sociale, acesta este un

instrument financiar care organizeaza transformarea sumelor colectate în servicii medicale în asa fel încât toate persoanele asigurate sa-si permita aceste servicii. Un sistem de asigurari nu poate functiona daca pachetul de servicii prevazut a fi furnizat persoanelor asigurate nu este acoperit în întregime de fondurile colectate. Aceasta însemna ca bugetul de asigurari sociale de sanatate trebuie sa acopere valoarea pachetului de servicii medicale asigurat de care are nevoie populatia asigurata într-o perioada determinata.Circuitul fondurilor - de la contribuabili la institutiile de asigurare, de acolo la furnizorii deservicii medicale si înapoi la pacienti sub forma de servicii medicale  reprezinta structura financiara si organizatorica de baza a unui sistem de asigurari sociale de sanatate. Contributia la fondul unic de asigurari sociale de sanatate face parte din categoria impozitelor directe  venituri curente fiscale, sursa a bugetului special de asigurari sociale de sanatate.

Structura sistemului de asigurari sociale de sanatate

În România a functionat pâna în 1997 un sistem sanitar organizat baza finantarii de la

bugetul de stat. Grava subfinantare si slaba performanta a sistemului sanitar au influentat major

starea de sanatate precara a populatiei si au determinat politicienii sa opteze pentru introducerea

unui nou sistem de asigurari sociale de sanatate, aprobând în iulie 1997 Legea asigurarilor sociale de sanatate. Între cele doua abordari, finantarea de la bugetul de stat sau din fondul asigurarilor sociale de sanatate, exista importante diferente în ceea ce priveste organizarea, principiile de furnizare si conceptele economice. Si acum sunt sisteme de sanatate finantate de la bugetul de stat care functioneaza în Anglia, Italia si tarile scandinave, sisteme care permit functionarea unui sistem privat de servicii medicale.

Principalele caracteristici ale unui sistem de sanatate public finantat de la bugetul de stat,

sunt :

-furnizorii (spitalele, medicii) sunt platiti din alocatii bugetare aprobate prin bugetul anual

stabilit fara a fi o legatura cu pachetul de servicii pentru pacienti;

-la nivel macroeconomic nu exista o legatura evidenta între taxele si impozitele platite de

populatie si volumul si structura serviciilor medicale furnizate sau resursele financiare

necesare sectorului sanitar. Cresterea taxelor si impozitelor nu implica automat si cresterea

resurselor în sectorul sanitar.

Mentinerea la un nivel extrem de scazut a resurselor financiare destinate asistentei medicale, indiferent de nivelul veniturilor colectate, s-a putut constata cu usurinta în tara noastra pâna la aprobarea sistemului de asigurari sociale de sanatate (2-3% din PIB) comparativ cu alte tari europene, inclusiv cele foste socialiste, unde aceste procente se ridica între 7-8 %. În prezent, acest procent în tara noastra este de 4,1%.

Prezentul sistem de asigurari sociale de sanatate are o structura triunghiulara de furnizare si finantare a serviciilor medicale. Cele trei parti principale ale sistemului sunt:

.pacientul care plateste contributia pentru asigurarea propriei sanatati;

.furnizorul care acorda serviciile (spitalele si cabinetele medicale)

.casele de asigurari sociale care gestioneaza sumele colectate pentru plata serviciilor

necesare persoanelor asigurate.

Aceste trei parti sunt entitati autonome cu atributii, interese si responsabilitati specifice.

Acest sistem nu mai are legatura cu bugetul de stat si îsi separa functia de colectare a resurselor de cea de furnizare a serviciilor.

Caracteristicile acestui sistem de asigurari sociale de sanatate sunt urmatoarele: este asigurat un pachet definitiv de servicii acordate pentru întreaga populatie asigurata; resursele colectate ( contributiile de asigurare) sunt intangibile altor institutii publice; cuprinderea populatiei în asigurare este obligatorie indiferent de starea de sanatate proprie.

Contributiile la asigurarile sociale de sanatate

Ca si în alte sisteme de asigurari sociale de sanatate, cotele contributiilor de la angajatori si angajati se aplica la venit. Legea nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate prevede

obligativitatea platii unei cote de 7% aplicate la salariile brute de catre angajator si a unei cote de

6,5% din salariul brut de catre angajat.

Contributia lunara a persoanei asigurate se aplica asupra: veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit, veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, indemnizatiile de somaj si alocatiile de sprijin etc. Deci, pentru persoana asigurata aceasta contributie se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, dupa caz, si se varsa la casa de asigurari pentru sanatate. Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat sunt obligate sa retina si sa vireze la Casa de Asigurari pentru Sanatate teritoriala contributia datorata pentru asigurarea sanatatii personalului din unitatea respectiva si sa depuna declaratia privind obligatiile de plata lunar, pâna la data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se datora contributia.

În multe tari, obligativitatea asigurarii se limiteaza numai pâna la un anumit plafon iar

veniturile la care se aplica contributia se limiteaza la acea parte din venit care nu depaseste plafonul respectiv. În acest caz, aplicarea principiului solidaritatii în finantarea asistentei medicale, care este inerent la stabilirea contributiilor în raport cu veniturile este într-o oarecare masura diminuata. În unele tari angajatorul plateste o parte mai mare a contributiei si nu jumatate ca în tara noastra.

Constitutia României prevede ca dreptul la sanatate este garantat, iar statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. În Statele Unite asigurarea sanatatii nu este considerat un drept al fiecarui cetatean, nu este obligatorie si milioane de persoane sunt neasigurate. Aceasta abordare nu este însa proprie si tarilor în CE, care au extins cuprinderea în asigurare a populatiei pâna la 90  95%.