Asigurări credite pentru export

CREDITUL PENTRU EXPORT

Plata operaţiunilor de export se poate face la diferite momente. Uneori, exportatorul obţine ca plata să se facă anterior sau simultan livrării; alteori el trebuie să accepte plata după un anumit termen, caz în care avem de-a face cu un credit.

În practică se pot distinge două forme de credit pentru export:

Creditul furnizor, constă, în creditul consimţit cumpărătorului de chiar exportatorul. De cele mai multe ori pentru contractele importante exportatorul nu are mijloacele financiare care să îi permită acordarea acestui tip de credit, caz în care el se va adresa unui banci pentru acordarea unui credit pentru export care va fi asigurat, iar beneficiarul politei de asigurare va fi banca.

Un caz particular de credit furnizor îl întâlnit în situaţia în care se stabileşte ca modalitate de plată incasso-ul documentar, iar exportatorul este de acord să elibereze documentele cumpărătorului în schimbul emiterii de către acesta a unui bilet de ordin sau în schimbul acceptării unei cambii trase asupra sa.

Creditul acheteur constă în creditul acordat de o bancă unui cumpărător străin pentru achitarea preţului unui export făcut de un furnizor de aceeaşi naţionalitate cu banca. Plata se va efectua în acest caz de către bancă direct exportatorului, pe măsura executării de către acesta a prestaţiilor la care s-a obligat. În situaţia aceasta operaţiunea de export face obiectul a două contracte distincte:

-contractul comercial încheiat de exportator şi cumpărător

-contractul bancar de împrumut care stabileşte modalităţile de utilizare a creditului, încheiat de către cumpărător cu banca.

ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT

Asigurarea creditelor are rolul de a da furnizorilor posibilitatea să îşi desfacă producţia în străinătate în condiţii de credit, fără a-şi primejdui echilibrul financiar, prin asumarea responsabilităţii în ceea ce priveşte riscurile excesiv de mari.

Contractul de asigurare a creditului la export este un contract prin care un creditor, în calitate de asigurat, se obligă să plătească asigurătorul de credite pentru export, o primă, iar asigurătorul se obligă ca, în ipoteza survenirii cazului de neplata a unor creanţe rezultând din acordarea unui credit pentru export (creanţe datorate de persoane străine, care au fost identificate prealabil), să plătească asiguratului ori terţului beneficiar indemnizaţia de asigurare, în condiţiile stabilite în contract.

PRINCIPIILE ASIGURĂRII ŞI ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT

La baza organizării activităţii de asigurare stau următoarele principii:

- principiul unităţii, ce presupune dezvoltarea unei politici unitare în acest domeniu precum şi la nivelul normelor şi tarifelor de asigurare, atât la nivelul sistemului cât şi la nivelul fiecărei societăţi de asigurare

- principiul universalităţii asigurărilor, presupune că o gamă variată de credite pentru export poate fi asigurată împotriva mai multor riscuri. Principiul universalităţii asigurării nu presupune asigurarea oricăror credite dar nici acoperirea tuturor riscurilor; societăţile de asigurare a creditelor pentru export putând determină tipurile de credite ce le pot asigura, riscurile pe care sunt dispuse să le acopere, în funcţie de politica firmei şi limitele permise de lege.

- principiul indemnitar al despăgubirii - nivelul de despăgubire nu poate depăşi valoarea daunelor, urmărinduse susţinerea patrimonială a asiguratului iar nu îmbogăţirea acestuia . O parte din risc în cazul asigurari de credite este lăsată în sarcina asiguratului, în sensul că despăgubirile se limitează în funcţie de cotitatea asigurată, restul (franşiza) fiind lăsat în sarcina asiguratului.

- principiul realităţii asigurărilor face ca contractele de asigurare a creditului pentru export să se încheie în baza unor date reale, ce sunt, în unele cazuri, verificate în prealabil de către asigurători. Culegerea unor date reale se realizează, în principal, prin completarea unor chestionare de către viitorii asiguraţi, în cazul promisiunilor de asigurare sau a contractului de asigurare individuală a creditului sau prin cererea de asigurare a creditului faţă de un anumit client în cazul contractului de asigurare globală a creditelor.

- principiul individualizării asigurării. Asigurarea se încheie numai pentru credite la export şi pentru riscurile determinate clar. Individualizarea asiguratului sau a beneficiarului asigurării se face înainte de încheierea contractului fiind în acest domeniu un mod de analiză a riscurilor de asumat.

- neaplicarea principiului mutualităţii asigurărilor. Principiul mutualităţii are la bază existenţa unei comunităţi de risc, în sensul că mai multe persoane (exportatori sau bancheri), ameninţate de aceleaşi riscuri (ca debitorilor să nu îşi plătească datoriile sau ca sumele de bani plătite de aceştia să nu poată fi transferate) vor plăti anumite sume de bani (prime de asigurare) în scopul formării unui fond comun (fond de asigurare) . Compensarea riscurilor după principiul mutualitaţii presupune organizarea sistemului de asigurări de credite după legile statisticii. Din punct de vedere tehnic, pentru stabilirea unei statistici valabile pentru diferite riscuri, soluţia ar consta în subdivizarea fiecărui risc în categorii suficient de restrânse, astfel încât, în cele din urmă, aceste categorii să fie omogene. Dar, devenită omogenă, o categorie este de obicei prea restrânsă pentru a permite recoltarea unui mare număr de observaţii necesare calculului probabilităţilor. Operaţiunile de export ale unei anumite ţări către a altă ţară prezintă caracteristici similare din punct de vedere al riscurilor, dar nu sunt întotdeauna foarte numeroase. Scurgerea unei anumite perioade de timp nu permite recoltarea unui număr suficient de operaţii necesare stabilirii unei statistici; între timp, circumstanţe precum situaţia economică sau climatul politic se modifică, ceea ce face ca riscurile să nu fie omogene. Omogenitatea este însă elementul cheie pentru stabilirea comunităţii de risc, în vederea aplicării legilor statistice. Datorită acestui fapt, riscul de neplată a creditului pentru export datorat cauzelor comerciale şi a celor politice nu se pretează la calculul probabilităţilor. Anumite cauze ale riscurilor creditului pentru export prezintă o mare intensitate şi o anumită dispersare. Aceste caracteristici nu se opun în sine calculului probabilităţilor, dar ele cer prime excesive. Ori, riscurile din cauze politice sau de non-transfer au tendinţa de a se concentra în anumite ţări în care intensitatea lor este foarte pronunţată.