Asigurări

Oricine are nevoie de protectie indiferent daca ne gandim la persoane fizice sau juridice. In timpul unei vieti intregi se acumleaza o serie de bunuri, de valori agonisite cu multa truda, care pot disparea intr-o clipa in urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a unui alt motiv. De multe ori, pierderea financiara rezultata nu poate fi compesata prin alta cale decat prin asigurare.

Este foarte important pentru stabilirea pietei, pentru increderea clientilor, precum si pentru efectele pe care activitatea societatilor de asigurare si reasigurare le genereaza pentru economia respectiva si pentru ca aceste societati sa fie solvabile, sa aiba o conduita adecvata si sa duca la cresterea sau mentinerea climatului de incredere a clientilor in ideea de protectie prin asigurare si in asiguratorii de pe piata.

Inceputurile asigurarii isi au ordinea in cele mai vechi timpuri, ele se pierd in negura vremurilor, oamenii de stiinta neavand posibilitatea sa stabileasca decat cu aproximatie perioadele istorice ale aparitiei lor. Exista unele date potrivit carora negustorii chinezi isi incarcau marfa pe mai multe vase pentru a fi transportate pe fluviile periculoase ale Chinei, cu scopul de a reduce ricul ca intreaga marfa sa fie distrusa in timpul transportului fluvial. In jurul anului 3000 i.Hr., in timpul Babilonului s-a practicat un fel de imprumuturi maritime care il exonerau pe imprumutat de a le restitui daca marfa sau nava suferea pierderi, avarii sau disparitii.

In cele mai vechi timpuri, oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerand ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea, ca si in asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat pentru civilizatiile antice ale Egiptului, Greciei, Feniciei si Romei, in care individul se vedea expus la multe riscuri, fara protectia comunitatii familiale. Astfel, asigurarea s-a nascut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de prevenire sau inlaturare a lor. .

Cel mai vechi document scris despre asigurari dateaza de circa 6500 de ani. Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor, pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitatii.

In evolutia asigurarilor, un rol important l-au avut negustorii italieni din Italia de Nord de la inceputul mileniului al II-lea, iar activitatea lor a fost preluata si de Tarile de Jos si de Marea Britanie. In anul 1310, ducele de Flandra a decis infiintarea Camerei de Asigurari de la Burges pentru asigurari impotriva riscurilor maritime, iar la Londra, Parlamentul a elaborat reglementari privind asigurarile, emitand in anul 1601 ,,Legea privind politele de asigurare folosite intre negustori".

Dezvoltarea sigurarilor este foarte strans legata de extinderea transporturilor pe mare si cu deosebire a asigurarilor maritime, care au influentat toate celelalte asigurari.

Asigurarile maritime s-au nascut in Italia, la Roma. In timpul evului mediu asigurarile maritime s-au dezvoltat in toate orasele italiene. Nici un transport maritim nu se facea fara sa fie asigurat. In politele de aigurare din 1385 si 1397 erau mentionate urmatoarele riscuri: calamitatile naturii, riscurile marii, incendiu, aruncarea incarcaturii peste bordul navei, confiscarea de catre autoritatile locale si alte obstacole.

In anul 1570 a luat fiinta Bursa Regala, unde negustorii se intalneau de doua ori pe zi, cand discutau si incheiau diverse afaceri. In anul 1576 s-a constituit Camera de Asigurare in cadrul Bursei Regale in care se inregistrau toate politele de asigurare pentru a se evita practicile nelegale. In anul 1601 a fost elaborata in Marea Britanie o alta lege care a uniformizat reglementarile asigurarilor maritime.

Prima forma de reasigurare s-a practicat in Europa si s-a referit la transportul maritim, urmarind divizarea riscurilor si a daunelor foarte mari care nu puteau fi suportate de o singura societate de asigurari. Reasigurarile s-au dezvoltat treptat, sub diferite forme in mai multe tari.

Din cauza operatiunilor speculative, in Marea Britanie, prin Legea din 1746, reasigurarea a devenit ilegala, exceptie facand situatia in care societatea de asigurare devenea insolvabila, dadea faliment, sau patronul deceda. Aceasta lege era intitulata "legea pentru reglementarea asigurarii navale apartinand supusilor Marii Britanii si marfurilor sau efectelor incarcate pe ele si se referea, in mod expres, la reasigurare".

In procesul de dezvoltare a reasigurarilor, un rol important l-au avut brokerii de reasigurari, care la inceput erau persoane fizice, iar ulterior s-au infiintat societati de brokeraj. Initial, reasigurarile erau numai facultative, insa ulterior s-au dezvoltat reasigurarile numite conventional obligatorii si apoi cele mixte. O dezvoltare deosebita au dobandit-o reasigurarile privind incendiile, care dateaza din anul 1854.

In acest interval de un secol, in alte tari din Europa reasigurarile s-au dezvoltat continuu. Astfel, in Danemarca reasigurarile se practicau din anul 1775, iar in Norvegia din 1840.

Parlamentul Marii Britanii a adaptat in 1891 "Legea Timbrului" in care intre altele se prevedea: "Asiguratorul din cadrul unui contract maritime are un interes asigurabil in riscul sau/si se poate reasigura in legatura cu el".

Se poate aprecia ca asigurarile si reasigurarile au evoluat treptat in diferite tari si ca ele joaca un rol important in dezvoltarea activitatii economico-sociale si cu deosebire in dezvoltarea transporturilor, a comertului international, a serviciilor si detin o pozitie centrala in dezvoltarea agricola, industriala si comerciala a intregii lumi.

1.2 Instituirea si dezvoltarea asigurarilor in Romania

Formele incipiente de asigurari (asociatii de inmormantare, de ajutoare in caz de deces, incendiu etc.) au existat pe teritoriul Romaniei inca din secolele XVII-XVIII, atat in cadrul breslelor, cat si al obstilor satesti.

A doua jumatate a secolului al XIX-lea, pana la inceputul Primului Razboi Mondial, a fost perioada de proliferare a societatilor autohtone de asigurari pe teritoriul tarii noastre. Astfel dintre cele mai reprezentative societati care practicau diferite forme de asigurare , se mentioneaza: "Transilvania" in 1868, "Dacia" in 1871, "Romania" in 1873, "Nationala" in 1882, "Generala" in 1897.

In 1871 societatea "Dacia" care la infiintare a avut un capital de 3 milioane lei, insa sa lovit de dificultati, deoarece nu existau institutii care sa se ocupe cu prevenirea incendiilor, iar marea masa a cetatenilor nu era familiarizata cu asigurarile de viata. La aceasta stare de lucruri se adauga si nivelul scazut de dezvoltare economica si sociala a tarii. In 1873 a fost creata societatea de asigurari "Romania " care initial a avut un capital social de 2 milioane lei. Rezultate deosebite inregistrate de societatea "Romania" au determinat o serie de societati straine sa-si retraga reprezentantele de la noi si sa cedeze portofoliile lor societatilor romanesti.

Societatile "Dacia" si "Romania" fuzioneaza in anul 1871, constituindu-se societatea "Dacia-Romania" care a fost una dintre cele mai mari si mai puternice societati de asigurari din tara noastra.

In 1882 a luat fiinta societatea "Nationala" cu un capital de 3 milioane lei, iar mai tarziu in 1897 a fost intemeiata in Braila socielatea "Generala" specializata in transporturi maritime. Ulterior "Generala" si-a mutat sediul la Bucuresti si a practicat toate ramurile de asigurari. In anul 1935 "Generala" avea un capital de 50 milioane lei, volumul rezervelor insuma 26.225 milioane si volumul primelor incasate era de 136.938 lei.

La inceputul secolului al XX-lae, si cu deosebire dupa Primul Razboi Mondial, se constituie mai multe societati de asigurari nationale si straine. Astfel in anul 1907 se infiinteaza societatea de asigurari "Agricola", care practica toate formele de asigurari; in 1930 fuzioneza cu "Funciala" de la Cluj, infiintandu-se societatea "Agricola-fonciela".

Societatile de asigurari romanesti au practicat pana la Primul Razboi Mondial numai asigurari de incendiu si de viata. Asigurarea de transport era limitata la transporturile fluviale, iar asigurarea impotriva grindinei se practica pe scara restransa. Se constituie societatea "Steaua Romaniei" in 1920, "Asigurarea Romaneasca" in 1923. Se constituie 22 de societati de asigurari, dintre care unele noi, iar altele succesoare ale unor societati straine de asigurari. Incepand din anul 1927, guvernul Romaniei a autorizat infiintarea unor societati straine de asigurari, cum au fost: "Standard","Norwich","Phonix","Sun"

Pana in anul 1930, Romania a fost singurul stat din Europa in care lipsea o lege in domeniul asigurarilor.

1. Bistriceanu, Gh.D., Bercea Florian, Macovei E.I. - Dictionar de asigurari, Editura Stiintifica, 1991

2. Caraiman, Ghe., Tudor Mihaela - Asigurari maritime, Editura Lumina Lex, 1999. Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari; Abordari teoretice si practici internationale, Editura All Back, Bucuresti 2000

3. Constantinescu, D.A., M. Dobrin, S. Nita - Managementul riscurilor in asigurari, Bucuresti 1999, editura Semne 1994

4. Moldovan, T. - Introducere actuala in asigurarile generale, Bucuresti 1999

5. Purcaru, I. - Asigurari de persoane si de bunuri, Editura economica, Bucuresti 1998

6. Tudor, Mihaela - Asigurarea raspunderii civile a transportului maritim, in revista Finante- Banci-Asigurari, august 2000

7. Vacarel, Iulian, Bercea Florian - Asigurari si reasigurari, Editia a-II-a, Bucuresti 1998, Editura Expert

www.asig. Ro

www.1asig.ro

www.zf.ro

www.revistapresei.ro

www.wall-street.ro

www.asigurari.bursaasigurarilor.ro

www.insse.ro

http://www.portaldeasigurari.ro

http://facultate.regielive.ro

http://www.asigurari.ro

www.biblioteca.ase.ro

http://www.financialdirector.ro

http://www.mybank.ro/companii/asigurari/asigurari-agricole/detalii-0-0-ron-0-0-440-produs-banca-asigurari-agricole-generali

http://www.bursaasigurarilor.ro/Asigurari_agricole-md03-l1-id10-idc25.html

http://www.legestart.ro/Cautare.aspx legi