Asigurări

1. CONCEPTUL DE "ASIGURARE" Şl MOMENTELE DE REFERINŢĂ ÎN EVOLUŢIA ACESTUIA

Istoria atestă faptul că încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi de prevenirea şi mai ales de existenţa unor posibilităţi de a suporta în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite.

Odată cu dezvoltarea societăţii s-au accentuat şi strădaniile individuale şi colective de prevenire a unor evenimente nedorite pricinuite de calamităţi ale naturii, de accidente, de boli, de efectele îmbătrânirii etc. De asemenea, au crescut preocupările oamenilor în ceea ce priveşte limitarea pagubelor pe care le generează aceste evenimente şi de acoperire a acestor pagube, deci de înlăturare a efectelor acestor evenimente.

Oamenii au construit sisteme de irigaţii, au plantat păduri şi perdele de protecţie, au construit baraje, diguri, au luat măsuri de protecţie în domeniul sănătăţii publice, au iniţiat acţiuni zoo-veterinare, au creat un cadru organizat de prevenire şi combatere a incendiilor, au luat măsuri de siguranţă în funcţionarea mijloacelor de transport, au intensificat măsurile de îmbunătăţire a asistenţei sanitare şi de conservare a bunurilor şi averilor. Cu toate aceste măsuri întreprinse, oamenii au rămas neputincioşi în faţa unor evenimente generatoare de mari pagube, cum sunt calamităţile naturii: seisme, uragane, ploi torenţiale, grindină, furtuni etc. Alături de acestea, ştiinţa, tehnologia şi tehnica modernă, odată cu avantajele pe care le generează pentru existenţa şi dezvoltarea social-umană, contribuie la creşterea frecvenţei unor accidente.

Toate acestea au dus la o mobilizare a populaţiei şi a societăţii în general pentru găsirea unor metode eficiente de apărare, de prevenire şi compensare a eventualelor pagube pricinuite.

Compensarea prejudiciilor este posibilă prin două modalităţi:

a) prin efortul individual al fiecărei persoane fizice sau juridice, care îşi poate constitui rezerve proprii, cu destinaţie specială în acoperirea diferitelor pagube;

b) prin efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de persoane fizice sau juridice, ameninţate de aceleaşi pericole. Din acest fond sunt despăgubiţi cei afectaţi de evenimente nedorite, care s-au produs.

Din experienţă s-a constatat că nu este suficientă constituirea unei rezerve de către fiecare individ sau agent economic în parte, pentru a se acoperi riscul cauzat de evenimente generatoare de prejudicii. Rezervele băneşti substanţiale care pot fi utilizate eficient în spaţiu şi timp, în vederea prevenirii şi înlăturării prejudiciilor generate de evenimente probabile, se creează prin unirea în faţă a unor riscuri comune, a unui număr foarte mare de persoane fizice şi juridice, care să depună în acelaşi fond sumele băneşti.

Modul unitar de constituire a rezervelor băneşti într-un fond comun se constituie într-un principiu de bază al conceptului de asigurare.

Se poate spune că asigurările se constituie într-un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice la constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care, fiind ameninţate de aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole în viitor, probabil, posibile dar nesigure.

Sub aspect juridic, pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o anumită formă, evidenţiată printr-un contract. Alături de contractul propriu-zis de asigurare intervine legea de organizare a activităţii de asigurare, emisă de puterea legislativă, ca izvor de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Dezvoltarea societăţii omeneşti este marcată de efortul şi strădania omului pentru propria propăşire şi apărare în faţa unor eventuale evenimente care îi pot periclita existenţa şi evoluţia. Astfel, asigurarea s-a născut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru găsirea unor soluţii adecvate de prevenire sau de înlăturare a acestora.

2. ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE ŞI POLITICE

Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relaţiilor economice şi financiare care se derulează între agenţii economici pe plan intern şi, cu deosebire, pe plan internaţional, de abilitatea debitorului de a face faţă sau nu obligaţiilor sale la scadenţa convenită în raport cu creanţa creditorului.

Aceste riscuri pot fi structurate în:

1. riscuri comerciale;

2. riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale;

3. riscuri politice;

4. riscuri valutare.

1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacţiile interne, cât şi în cele internaţionale, şi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului.

2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt, în general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţa majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii).

3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve).