Asigurarea de răspundere civilă obligatorie

I. Asigurarea de raspundere civila obligatorie

1.Conceptul de asigurare

În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legătură cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorat din acţiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice şi juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac alte cerinţe economico-financiare probabile, imprevizibile.

Caracteristicile exclusive ale asigurării sunt scopul şi metoda. Scopul reprezintă compensarea pagubelor produse de calamităţi ale naturii şi accidente, precum şi prevenirea pagubelor. Metoda e constituită din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunităţi de risc. Scopul şi metoda sunt materializate prin formarea şi utilizarea fondului de asigurare .

Alţi autori definesc conceptul de asigurare ca o operaţie prin care unei părţi, asiguratul, i se permite în schimbul unei prime sau cotizaţii o prestaţie furnizată de către o altă parte, asiguratorul, în cazul apariţiei unui eveniment.

Exista formulari diferite ale conceptului de asigurari, fara a exista un consens si aceasta datorita unor dificultati de ordin economic,social si juridic, dintre care cele mai importante sunt: sfera vasta de actiune a asigurarilor,precum si practicile complexe felsites in asigurari; negare de către jurişti a faptului că asigurarea este o categorie economică şi prezentarea acesteia ca un raport juridic, punand semnul de egalitate între asigurarea comercială şi o serie de practici şi condiţii care fac obiectul contractului de asigurare;

2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor

Aceste trasaturi se desprind din definirea conceptului de asigurare si sunt: acoperirea unor riscuri si suportarea pagubelor dupa criteriul mutualitatii; evenimentul trebuie sa fie intamplator si realizarea lui sa nu depinda de vointa asiguratului, fie din cauza ca acest lucru este imposibil, fie ca interesul asiguratului sau legea il impiedica sa-l provoace; evenimentul să fie evaluabil, să se bazeze pe calcule statistico-matematice, atat în privinţa frecvenţei lui, cat şi a proporţiilor valorice ale fiecărui caz în parte; persoanele fizice sau juridice sa fie egal amenintate, adica necesitatea de desdaunare a grupului de personae respective, trebuie sa fie pricinuita de acelasi fel de eveniment cauzator de pagube;

Aceste elemente statistice redau în ultimă instanţă esenţa conceptului de asigurare, fiind valabile pentru orice tip de societate.

3.Clasificarea asigurarilor

Clasificarea tradiţională, aşa cum aparea ea înainte de 1990 avea în vedere cinci criterii şi anume:

o domeniul sau ramura de asigurare: asigurari de bunuri, de personae si asigurari de raspundere civila;

o forma juridică de realizare a asigurărilor: asigurări obligatorii prin efectul legii; asigurări facultative;

o riscurile cuprinse în asigurare: asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, mişcărilor seismice; asigurări contra grindinii, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţiilor, prăbuţirilor sau alunecărilor de teren; asigurări pentru boli sau accidente în cazul animalelor; asigurări contra, avariilor şi altor riscuri specifice pentru mijloacele de transport şi mărfurile transportate în traficul intern şi internaţional; asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa,oamenilor; asigurări contra prejudiciilor cauzate terţelor persoane;

o după sfera de cuprindere în plan teritorial: asigurări interne; asigurări externe;

o după raporturile stabilite între asigurat şi asigurator: asigurări directe; asigurări indirecte;

După 1990, în literatura autohtonă s-a introdus şi un al şaselea criteriu, datorită modificărilor din legislaţie. Prin Legea nr.47/1991 societăţile de asigurări din ţara noastră puteau oferi zece categorii de asigurări. Au fost menţionate şi alte criterii de clasificare:

o în funcţie de locul unde se produc riscurile asigurate: asigurări terestre; asigurări maritime; asigurări aeriene;