Analiza comparativă a Sectorului Național de Asigurări și a celui Românesc

Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea. Deci în comparaţie cu piaţa asigurărilor din România cea moldovenească este relative tînără ,formîndu-se ca atare începînd cu anul 1991

România traverseaza o perioada de tranzitie cu multiple transformari, al carei scop final este crearea si consolidarea economiei de piata libera, în care mecanismul de reglementare a întregii activitati rezida în jocul dintre cerere si oferta.

Activitatea de asigurare este o componenta caracteristica a acestei economii de piata si ar trebui sa fie înteleasa ca o necesitate atât de catre agentii economici, cât si de catre persoanele fizice, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea capitalului privat, aparitia unui numar tot mai mare de agenti economici, modul operativ în care persoanele fizice înteleg sa-si puna la adapost economiile în contextul somajului si inflatiei, conduc la o marire a interesului pentru protejarea economico-financiara a firmelor si cetatenilor, prin sistemul asigurarilor.

Asigurarea, ca element important al economiei de piata, se conduce dupa principii specifice. Aceasta a impus si va impune în continuare necesitatea unor reglementari normative proprii, precum si adaptari frecvente ale normelor juridice la realitatile economice si sociale, totul conducând la o temeinica legislatie specifica domeniului.

Actele normative în vigoare care reglementeaza activitatea de asigurare sub aspectul organizarii si functionarii sale cât si a sub aspectul dreptului material sunt:

1. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor aprobata la 3.04.2000 si publicata în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000 , Aceasta reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea organismului de supraveghere a asigurarilor, care potrivit acestei legi se numeste Comisia de Supraveghere a Asigurarilor precum si constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurare din România.

Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cum ar fi: Norma nr. 1/2001 privind cuantumul si termenul de plata a taxei de functionare datorate de asiguratorii si brokerii de asigurare , Norma nr. 3/2001 privind clasele de asigurare care pot fi practicate de societatile de asigurare, Norma nr. 4/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare , Legea nr. 212 din 27 mai 2004 privind asigurarile private de sanatate; Legea Nr. 503 din 17 noiembrie 2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare;Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;Legea nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative etc.

Legea nr. 32/2000, reglementeaza de asemenea modul de organizare si desfasurare a pietei de asigurari si a actorilor sai. Potrivit acestei legi, pot desfasura activitate de asigurare societati de asigurare constituite ca societati comerciale pe actiuni si societati mutuale de asigurare, sucursale ale unor societati de asigurari straine constituite în România ca societati comerciale de asigurari de drept românesc precum si filiale ale societatilor comerciale de asigurari straine constituite ca reprezentante ale acestora pe teritoriul tarii.

Un capitol important al Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor este consacrat intermediarilor în asigurari, care potrivit acestei reglementari se realizeaza prin agenti de asigurare si brokeri de asigurare.

Potrivit programelor României de aderare la Uniunea Europeana, asigurarile constituie un subiect deosebit de actual si preocuparea pentru armonizarea continua a legilor române în domeniu este în aceeasi masura actuala.