Ajutorul de Șomaj

Capitolul 1 Sistemul asigurărilor pentru şomaj

1.1 Noțiuni introductive

Noțiunea de șomaj provine de la cuvântul “chomage” din limba franceză, la rândul său preluat din limba greacă “cauma” care însemnă “caldură mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate.

Șomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populația activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de munca. Şomajul este un fenomen economic, care presupune depăşirea cererii de forţă de muncă de către oferta de muncă.

Şomajul este dezechilibru generat de insuficienţa cererilor pentru produse, a capitalului şi de existenţa rigidităţii forţei de muncă. (John Maynard Keynes)

Șomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale își micșorau producția și, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau șomeri.

Șomerii - sunt acele persoane din cadrul populației active disponibile, care doresc să lucreze și caută un loc de muncă retribuit deoarece nu au un astfel de loc în mod curent. În rândul șomerilor se includ persoanele care și-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum și noii ofertanți de forță de muncă, ce nu găsesc unde să se angajeze.

Șomerul este aceea persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

- starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

- nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

- este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

- este înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege;

Rata șomajului - exprima procentual marimea somajului, fiind raportul procentual între numarul șomerilor și populația activă.

Fig. 1 Rata șomajului în România în perioada 2007 – 2012 (Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/rata_somajului_in_romania_intr_o_usoara_scadere-47631)

1.2 Definirea și conținutul economic al asigurărilor de șomaj

În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi.

Asiguraţii pot fi:

a) cetăţeni români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii;

b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;

c) străini care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii.

În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute pe ţară;

b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;

c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;

d) militarii angajaţi pe bază de contract;

e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;

f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).

Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi, următoarele persoane:

a) asociat unic, asociaţi;

b) administratori care au încheiat contracte potrivit legii;

c) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

d) membri ai asociaţiei familiale;

e) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii;

f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).