Definitie: substantele filmogene sunt substantele folosite la prepararea straturilor de protectie (verniuri) pentru pictura. Se folosesc unele substante dispersabile in apa, unele rasini sau uleiuri sicative.
Verniurile (itl. vernice, frc. vernis, ger. lack) sunt lichide mai mult sau mai putin dense, transparente sau slab galbui, compusi din rasini naturale sau sintetice solubile in solventi organici sau uleiuri sicative si care formeaza o pelicula prin uscare.
Verniurile isi au numele dupa rasinile sau dupa solventul pe care il contin si doar unele din materiale sintetice, folosite in industrie, pot infrunta intemperiile.
2. Clasificarea verniurilor dupa functiile lor
2.1. Vernis de pictura - se adauga in culori pentru a imbogati liantul si pentru modificarea fluiditatii culorii care, astfel, devine transparenta si se usuca mai repede. In acest scop sunt folosite verniurile pe baza de rasini moi (damar, terebentina de Venetia), ulei de in si un solvent (esenta de terebentina):
2.1.1. vernis de ulei - este cel mai simplu ulei gras, este insusi uleiul vegetal sicativat (fiert la soare sau fiert cu materii oxidante). Intrucat acest ulei este prea gros, el trebuie subtiat cu esenta de terebentina sau cu toluen, intins cald si uniformizat. Din Erminie aflam urmatoarea reteta pentru verniul de ulei:
100 dramuri ulei alb fiert la soare se amesteca cu 100 dramuri pegola si 50 dramuri mastica. Daca este prea inchegata si nu se poate intinde, se pun 20 dramuri de unt de neft sau ulei nefiert ca sa se subtieze.
2.1.2. vernis de succin (chihlimbar)- este cel mai dur. Aceasta calitate o are nu numai din cauza proprietatii de soliditate a succinului ci si a dizolvantului uleios care intra in cantitate apreciabila in pelicula. O reteta mai economica ar fi:
,,...se fierbe 3 parti ulei de in, ca sa elimine orice umiditate, si din el se pune peste 2-ua parti succin pisat pana il acopera, apoi se fierb impreuna pana se topeste succinul si se adauga si restul de ulei. In timpul fierberii, amestecul se umfla si se degaja vapori care se aprind foarte usor. De aceea vasul, gol 2/3, se fereste de flacari... Daca este prea gros, se pune si esenta de terpentina sau un solvent nafta, si se mesteca mai departe cu vergeaua de fier, pana se omogenizeaza complet."
2.1.3. vernis de copal - se prepara la fel ca verniul de succin, este dur si creeaza o pelicula fara culoare. Daca se fierbe cu o vopsea rezulta vopseaua email. In cazul in care aceste verniuri grase se folosesc la pictura in ulei, in caz de restaurare, inlaturarea lor va prezenta dificultati.
2.1.4. alte verniuri- se pot prepara tot cu ulei de in sicativat dar cu rasini mai putin dure cum ar fi: sandaraca, mastix, damar si chiar colofoniu.
Prezenta uleiului in cantitate mare deranjeaza pentru tonurile deschise sau reci datorita tendintei lui de ingalbenire la uscare.
2.2. Vernis de retus - patrunde cu usurinta in culoare (necesar fiind un vernis diluat) si reda culorilor profunzimea initiala umpland spatiile ramase libere. Pentru lucrari mai vechi se folosesc solventi cum sunt esenta de petrol sau alcoolul etilic cu o putere de patrundere mai mare decat esenta de terebentina.
2.2.1. vernis cu esenta de terebentina - se pare ca dintre verniurile slabe mai intai, in trecut, s-a folosit cel preparat din pegola si unt de neft. In Erminie s-au pastrat cateva retete care au fost practicate pana in sec. al XIX-lea.
2.2.2. vernis cu alcool - la inceput alcoolul a fost folosit la verniuri in amestec cu neft si apoi singur.
Verniurile de retus diluate se mai folosesc si ca verniuri temporare prin aplicarea acestora in straturi subtiri.
2.3. Vernis de izolant - se foloseste pentru a evita reactiile nedorite intre doua straturi de culoare sau de vernis precum si pentru a izola suporturile, grundurile, sau chituirile prea absorbante. Cele mai folosite verniuri in acest scop sunt cele obtinute din selac (gumi-lac) si alcool, emulsiile acrilice sau cele de ou.
2.3.1. vernis din albus de ou - s-a folosit de unii pictori in secolul trecut si se obtine batand un albus de ou proaspat, pana se face spuma si amestecandu-l cu putin zahar candel pisat (cam 1/2 de lingurita). Se adauga o lingurita de spirt denaturat si se lasa sa se limpezeasca timp de 10-12 ore.
2.4. Vernis final (vernis de tablou, vernis de protectie) - se folosesc pentru rolul lor principal care e de protectie, de izolare a straturilor de culoare de atmosfera inconjuratoare deoarece opera de arta este expusa actiunii umiditatii, oxigenului, gazelor poluante (dioxid de sulf, dioxid de carbon), particulelor de praf si de fum. Acest vernis are rolul de a impiedica patrunderea
- Istudor, I., Notiuni de chimia picturii, Daim Publishing House, Bucuresti 2006
- Sandulescu-Verna, C., Material si tehnica picturii, Ed. Marinesa, Timisoara 2000
- Erminia Picturii Bizantine, dupa versiunea lui Dionisie din Furna, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1979
- Jones, H. E., The effect of aging and re-forming of the case of solubility of certain resins, in Thomson G. Recent Advances in Conservation, Butterworts, London 1963
- Havel, M., Tehnica tabloului, Ed. Meridiane, Bucuresti 1980
- Vibert, J. G., La science de la peinture, Paul Ollendorff Editeur, Paris 1983
- Langlais, X., La tehnique de la peinture a l'huile, Flamarion, Paris 1959
- Bazzi, M., Abecedario Pitorico, Longanesi & C., Milano 1956
- Slanschy, B., Tehnika Malby, Pruzkum A Restaurovani Obrazu, Statni Nakladatelstvi Krasne Literatury, Hudby a Umerri, Praha 1956
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
