Originea impresionismului Radacinile impresionismului pot fi gasite intr-o serie de miscari diferite si aparent conflictuale in gandire si arta. In primul rand, a pornit de la traditia naturalismului in artele vizuale, de la ideea ca meseria de pictor este de a produce o imagine convingatoare a realitatii. Acest scop aparent simplu are in interior o ambiguitate nerezolvata: este imaginea convingatoare care arata lumii asa cum artistul stie ca este, sau este una care o arata asa cum o percep si altii? Societatile primitive, stiind ca un om are doi ochi, tind sa ceara ca imaginea sa sa aiba mereu si doi ochi. Cu toate acestea, in anii premergatori Renasterii, pictorii au inceput sa se indrepte catre pictarea scenelor nu asa cum stiau ca sunt, ci asa cum ar aparea dintr-un anumit punct de vedere, astfel incat un om din profil a fost aratat cu un singur ochi si un om aflat in prim plan era mai mare decat un castel in fundal. Publicul, pe scurt, a fost instruit sa accepte utilizarea perspectivei, o conventie care a parut atat de naturala, incat europenii au fost destul de surprinsi sa constate ca pentru persoanele din afara traditiei, un desen al unei mese in perspectiva arata pur si simplu ca un desen al unei masa stramba Realizarea impresionistilor a fost sa se potriveasca revolutiei care a avut loc in Renastere in ceea ce priveste reprezentarea formei cu o revolutie in reprezentarea culorii. Pentru prima data in istoria artei au facut o incercare prelungita si concertata de a picta obiecte nu culoarea pe care o stim noi, ci culoarea pe care o vedem. Naturalismul nu a fost, totusi, popular cu unitatea de arta din Franta si din alte parti, care credea ca simple probleme cu privire la reprezentarea realitatii au fost rezolvate o data pentru totdeauna in timpul Renasterii. Astfel, s-a considerat ca datoria sacra a artistului era sa caute si sa exprime in tabloul sau idealul, sa aduca in viata oamenilor tocmai ceea ce lipseste din realitate. In mod traditional, artistul, ca orice alt mester, a fost in slujba societatii in care traia. Naturalismul a inflorit abia cand, ca in Olanda din secolul al XVII-lea, cei care au platit pentru tablouri erau interesati de reprezentarea realitatii. Decizia extraordinara a impresionistilor de a produce o munca pentru care nu numai ca nu a existat o cerere puternica, dar, in fata careia publicul a simtit ostilitate si dispret activ, poate fi explicata doar prin raportare la efectul romantismului. Romanticii nu erau in cea mai mica masura preocupati de realitatea mundana, dar aveau pareri puternice si influente cu privire la relatia individului cu societatea si cu natura. Ei au exprimat ceea ce au fost, in termeni de gandire europeana consacrata, doua puncte de vedere revolutionare. Primul a fost ca personalitatea unui individ a avut o importanta care a depasit orice limita impusa de locul sau in ierarhia sociala si ca nu a fost permisa, ci, intr-un fel, mai degraba eroica, pastrarea unor pareri care au fost contrare opiniei acceptate. De aici a urmat conceptul de nobil exilat, inteles gresit si maltratat de societate, ceea ce a facut ca eroicul sa fie in acest sens o pozitie pe care generatiile anterioare ar fi considerat-o atat jalnice, cat si caraghioase. Al doilea a fost faptul ca natura este admirabila, asa cum generatiile anterioare au avut tendinta de a crede, in masura in care a fost comandata de om, ci in sine si in sine. Asadar, daca naturalismul a oferit o traditie si o problema nerezolvata, romantismul a oferit o atitudine fata de natura care a facut ca studiul acesteia sa para de dorit si o imagine de sine pentru artist care a facut posibila urmarirea sa chiar in fata ostilitatii publice . Courbet si Scoala Barbizon au oferit un al treilea element esential in nasterea Impresionismului - un exemplu real si viu de pictori care au pornit deja pe o astfel de cale. Courbet, care in arta si opiniile sale a respins total atat romantismul, cat si idealismul, a fost totusi epitetul izbucnirii romantice. In lucrari de acest gen, el nu numai ca a luat-o pentru a reprezenta oameni obisnuiti (care erau aproape la fel de probabil sa se regaseasca pe panzele unor pictori respectabili ca societatea), ci i-a indignat chiar si pe cei care erau pregatiti sa accepte saracia sentimentala a taranilor in lucrare a unui pictor ca Millet, aratand taranilor asa cum erau de fapt. O astfel de indignare derivata dintr-o credinta (impartasita in egala masura de Courbet si de regim, pe care el in calitate de republican revolutionar il detesta), care sa permita oamenilor obisnuiti sa fie un subiect potrivit pentru arta era sa implice ca erau capabili sa guverneze si ca sa apara Arta oficiala ca o rusine trebuia sa implice ca si structura regimului. Din exemplele lui Courbet, artistii au aflat ca reprezentarea realitatii nu a fost doar un exercitiu tehnic, ci mai degraba o activitate cu implicatii sociale si intelectuale considerabile. De asemenea, au aflat caeste posibil ca un artist sa preia societatea si sa castige cel putin notoritate raspandita, si admiratia catorva selecte.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
