Giorgio Barbarelli

Giorgio Barbarelli da Castelfranco, zis Djordjoni, prin creatia caruia in pictura venetiana incepe perioada clasica a Renasterii mature, s-a nascut la 1477 sau 1478 in oraselul Castelfranco situat in apropiere de Venetia.

Despre scurta viata a lui Djordjoni nu se stie aproape nimic. Ne-au parvenit doar putine lucrari ale maestrului (unii cercetatori reduc nejustificat numarul lor la 5-6 pinze) cu datare aproximativa, paternitatea unora raminind inca contraversata.

Se presupune, ca Djordjoni ar fi invatat la Djovani Bellini, renumit maestru al Renasterii venetiene timpurii, in atelierul caruia s-au format artisti plastici celebri, precum Titian, Sebastian del Piambo si Palma Vechio (cel batrin). Intilnirea cu Leonardo da Vinci, care vizitase Venetia la inceputul anului 1500, a avut o importanta pentru tinarul artist plastic, acesta din urma preluind de la celebrul maestru procedeul sfumato. Spre deosebire de alti pictori venetieni, ce modelau forma de cele mai multe ori cu ajutorul culorii, el folosea pe larg si clarobscurul. Se cere mentionat faptul, ca Djordjoni detine un loc aproape la fel de important in dezvoltarea scolii venetiene, ca si rolul jucat de Leonardo in impulsionarea artei scolilor Italiei centrale.

Djordjoni era un om neobisnuit de dotat. Natura l-a inzestrat cu talentul fericit de a picta cu nespusa usurinta. Coloritul lui in ulei si fresca era ba viu, stralucitor, ba uneori moale si intr-atit de dulce in trecerile de la lumina la umbra incit multi dintre cei mai buni maestri de atunci il recunosteau drept un artist nascut spre a insufla viata figurilor. , -scriau cu incintare Vazari, care vizitase Venetia dupa treizeci de ani de la moartea lui Djordjoni.

Tot de la el aflam, ca artistul cinta dumnezeeste, acompaniindu-se la lauta, era un barbat chipes caruia-i placeau desfatarile amoroase. Prima dintre marile opere timpurii sigure ale maestrului e Madona Castelfranco) pe la 1505, catedrala orasului Castelfranco), un tablou de altar de doi metri inaltime, pictat pentru mica capela de familie amenajata in catedrala urbei de catre patricianul local, cunoscutul condotier Tutio Constantio, in memoria fiului sau mort de tinar intr-o campanie.

In acest tablou Djordjoni aprope ca nu iese din cadrul procedeelor compozitionale folosite in cuantrocento. Compozitia e simpla, echilibrata, constituita pe principiul piramidal atit de indragit de Leonardo da Vinci. In centrul e dispusa Madona cu pruncul dormind in brate sta asezata pe un tron foarte inalt, speteaza caruia este acoperita cu o fisie de tesatura imprimata (procedeu curent folosit de pictorii venetieni). Maria, cufundata in ginduri, priveste absenta in jos, dincolo de cadrul tabloului, fara a observa sfintii ce stau la picioarele tronului. Unul din ei e imbracat in marmura de cavaler licarind sters, celalalt e in odajdii de calugar franciscan. Figurile, ce par la prima vedere in deplin dezacord, sint legate intre ele prin firele invizibile ale ...