Portul Femeiesc Lăpușean

Priceperea lăpuşenilor, dragostea lor de frumos se reflectă şi în portul popular, care este rezultatul unor creaţii colective îndelungi, reflectând specificul naţional şi zonal.

Portul popular din zona Lăpuşului răspunde unei necesităţi practice, utilitare şi face parte dintr-o arie întinsă din ţara noastră, care demonstrează unitatea portului românesc şi legăturile permanente cu diferite zone pe tot parcursul evului mediu şi în perioade mai recente. Costumul popular din zona Lăpuş are multe caracteristici deosebit de interesante, unele dovedesc un substrat foarte vechi, altele o puternica notă de originalitate şi o vizibilă forţă creatoare. Privit în contextul contemporaneităţii, portul popular lăpuşean nu a putut fi influenţat de aşa zisele ,,înnoiri”. Originalitatea şi unicitatea hainelor portului popular lăpuşean în ansamblul portului popular românesc este dată de armonia ornamentelor, bogata lui policromie, distincţia liniei şi eleganţa simplităţii care-i conferă un statut deosebit şi o valoare etnografică şi artistică aparte. Îmbrăcămintea tradiţională din această zonă răspunde unei nevoi practice, utilitare dar şi unei necesităţi culturale care reflectă aspecte socializate ale relaţiilor umane sau este asociat unor rituri sociale, în cadrul unui grup constituit din punct de vedere geografic, istoric, cultural.

Costumul femeiesc din Ţara Lăpuşului este bine configurat din punct de vedere structural şi decorativ. Esenţa, elementul organizatoric, se păstrează în toată zona, ceea ce deosebeşte ca aspect costumul dintr-un sat sau altul este forma de exprimare a concepţiei ornamentale.

Portul popular din Ţara Lăpuşului diferenţiază, dar şi apropie. Prin el se exprimă solidaritatea celor ce fac parte din colectivităţile de aici. El poartă amprenta puternică a opiniei comunităţii respective cu privire la piesele care alcătuiesc ansamblul şi modul în care sunt purtate, culorile pe care le cuprinde. Ochii pricepuţi ai localnicilor recepţionau motive, culori, compoziţii ornamentale specifice unui anumit sat şi nu de puţine ori nu numai că erau în stare să descifreze mesajul transmis, dar recunoşteau chiar şi anumite redundanţe în modul în care acesta fusese ,,formulat” sau puteau ,,să vadă” indicaţiile privitoare la personalitatea celei care a creat costumul. Semnificaţia acestor semne distinctive înzestrate cu valoare de simbol s-a schimbat în timp (chiar şi semnele), în etapa actuală rămânând numai în memoria celor mai bătrâni membri ai colectivităţilor săteşti.

,,Însuşirea esenţială a creaţiei populare în acest domeniu este unitatea vădită în toate aspectele ei materia primă folosită, croiala, ornamentaţia şi cromatica. Unitatea ansamblului costumului rezultă şi din asocierea elementelor sale componente, care deşi nu sunt o creaţie simultană, având vechimi diferite, nu sunt considerate eterogene. Unitatea nu exclude însă o mare varietate de forme de expresie în culoare, motivistică şi chiar în preferinţa pentru o anumită piesă de costum, varietate vizibilă de la sat la sat în cadrul acestui microcosmos al Ţării Lăpuşului. “

Îmbrăcămintea tradiţională din Lăpuş are multe trăsături specifice deosebit de interesante, unele sunt dovada unui substrat foarte vechi, altele au o puternică notă de autenticitate şi o evidentă forţă creatoare artistică. Veşmintele femeieşti din această zonă deşi arată elemente care diferă în funcţie de vârstă, înfăţişează şi câteva elemente comune.

,,Din punct de vedere morfologic, portul femeiesc din Lăpuş se încadrează tipului autohton al costumului cu două zadii şi cu o cămaşă încreţită la gât tipic transilvăneană cu mâneci mai scurte şi cu volane, iar portul bărbătesc celui cu cioareci sau gaci şi cu cămaşa dreaptă.”

În cercetarea portului popular din zona Lăpuş s-a pornit de la ideea că fiecare piesă constituentă, asemănătoare din punct de vedere morfologic cu alte piese de port românesc, exprimă o anume concepţie a poporului nostru cu privire la îmbrăcăminte. Folosirea unor motive decorative, compoziţii ornamentale sau cromatice particular-zonale confirmă teza unităţii în diversitate, dar surprinderea semnificaţiei semnelor specifice este dificilă, deoarece în judecarea lor intervin suprapunerile unor viziuni succesive, în care intervin interpretări personale, subiective.

Cercetarea acestui fenomen de cultură s-a făcut pornind de la cele mai vechi piese de costum întâlnite pe teren sau în colecţiile muzeale. Datorită perisabilităţii materialelor folosite la confecţionarea pieselor de port ele nu depăşesc aici secolul XVIII, acesta fiind luat ca bază în prezentarea elementului tradiţional în costumul popular din zonă. Tot acum apar şi reprezentări iconografice ale costumului popular în pictura murală a unor biserici din Ţara Lăpuşului. Astfel, pe pereţii bisericii din Ungureni, Avraam şi Sara poartă costume din zonă, în scenele care prezintă Tăierea capului Sf. Ioan, Aducerea capului Sf. Ioan la Irod ca şi scena în care apar cele cinci fete înţelepte şi cele cinci fete nebune. Personajele feminine poartă cămaşă încreţită la gât şi poale largi, peste care se poate vedea în faţă zadia. La gât multe dintre ele au zgardă.