Planificarea strategică și politicul - Bune practici în gestionarea teritoriului prin politici și programe

Extras din referat

Planificarea strategica reprezinta un instrument de management care permite corelarea si coroborarea resurselor sale cu misiunea si viziunea sa, de catre organizatii, persoane abilitate. 
Acest instrument a fost utilizat pentru prima data in domeniul dezvoltarii urbane, ca o practica inovatoare, pe la inceputul anilor '70. Primul oras care a folosit acest instrument in re-dezvoltarea sa, este marele oras american Baltimore. 
Asadar, strategia este o perspectiva, un plan, un model, reprezentand o activitate de management, de organizare si de decizie. Strategia reprezinta baza elaborarii politicilor organizationale, ea facand legatura dintre partea politica si actiunile concrete.
Strategia inseamna o decizie sau o succesiune de decizii luate pe baza unei evaluari anterioare a situatiei actuale a unei organizatii pentru a indeplini obiectivele stabilite de managementul organizatiei, utilizand mijloacele pe care organizatia le are la dispozitie.
1. Componentele Strategiei
1.1. Analiza SWOT
Ca orice proces de planificare si in acest caz, prima etapa are un caracter analitic.
Aceasta etapa este impartita in doua parti, mediul extern si mediul intern. Cunoasterea mediului extern vizeaza identificarea in mediul extern a factorilor si conditiilor care pot influenta drumul catre tinta propusa, fie favorizand diferite actiuni - oportunitatile fie punandu-le in pericol succesul - amenintarile. 
Cunoasterea mediului intern constituie al doilea pas in procesul de planificare strategica, iar in domeniul planificarii strategice urbane aceasta etapa este cunoscuta si sub denumirea de "audit urban". Sunt identificate "calitatile" - punctele tari si "slabiciunile/ vulnerabilitatile" - punctele slabe. Punctele tari reprezinta acei factori si acele conditii din mediul intern care pot contribui in mod favorabil la atingerea scopului, dupa cum punctele slabe sunt acei factori si acele conditii care constituie obstacole in calea catre scop, punctele slabe sunt denumite si "probleme". 
Analiza mediului intern cuprinde si analiza resurselor disponibile, dupa cum analiza mediului extern evidentiaza resurse potentiale. 
1.2. Diagnosticul 
Bilantul primelor doua etape ale procesului de planificare strategica il reprezinta formularea diagnosticului. Aceasta presupune si ea o raportare la un viitor dorit, care este insa menit sa legitimeze actiuni dorite decat sa sintetizeze coerent rezultatele analizai SWOT. Diagnosticul, un text cu caracter sintetic, coreleaza rezultatele celor doua analize - a mediului extern si a mediului intern si ierarhizeaza problemele care au nevoie de rezolvare ori calitati ce pot fi valorificate. 
Structura "de referinta" a diagnosticului cuprinde trei parti:
a. Descrierea situatiei existente (cu evidentierea relatiilor intre cele doua medii)
b. Explicarea cauzelor acesteia (cu evidentierea atat a resurselor de mediu extern, cat si a deficientelor orasului)
c. Descrierea "scenariului IF NOT" (modul in care situatia externa ar evolua in lipsa unor interventii coerente si concertate).

Fisiere in arhiva (1):

 Planificarea strategica si politicul - Bune practici in gestionarea teritoriului prin politici si programe.docx