Istoria artelor

Extras din referat Cum descarc?

Francois Boucher s-a nascut la Paris, la 29 septembrie 1703.Primele lectii de desen le-a primit de la tatal sau,Nicolas Boucher,pictor aproape necunoscut si proiectant de modele broderii.
1720 este data probabila a intrarii lui Francois Boucher in atelierul lui Francois Lemoine, care era o adevarata mandrie pentru scoala franceza de la inceputul secolului al XVIII-lea,membru al academiei, deci o persoana potrivita pentru a indruma un pictor aflat la inceput de drum.Cum era de asteptat, Lemoine influenteaza lucrarile ucenicului sau;aceasta amprenta este vizibila, cel putin pana la jumatatea anilor treizeci, adica pana la momentul in care Boucher si-a elaborat propriul sau stil artistic.Criticii de arta apreciaza ca Boucher a preluat de la dascalul sau ,,cromatica luminoasa si stralucitoare, formele elegante, usurinta cu care creeaza compozitii, ce par naturale si simple".
In operele ambilor artisti regasim aceeasi pasiune pentru pictarea de personaje cu chipuri mici, gesturi cumpatate, imvesmantate in haine care cad in falduri marunte.Mai tarziu insa, analogiile de orice fel vor dispare definitiv;Boucher se elibereaza de sub imfluenta maestrului sau in clipa in care se va interesa de operele reprezentantilor altor scoli.Studiaza tablourile maestrilor venetieni, pe care le-a putut vedea la Paris la inceputul anilor douazeci, cunoaste stilul lui Sebastian Ricci (1659-1734), Peligrini (16675-1741) si Rosalbe Carriera (1675-1757).Ii admira de asemenea, pe pictori realisti olandezi si flamanzi din secolul al XVII-lea carora le-a vazut expuse tablourile la Paris.Mai presus de orice, insa, ramane sub profunda impresie produsa de pictura lui Antoine Watteau 
La varsta de treizeci de ani realizeaza un numar de 350 de gravuri, din care 119 dupa desenele lui Watteau.
Dar sa revenim la viata lui Boucher, la evenimentele care l-au marcat, la biografia lui. Pe 28 august 11723, la numai douazeci de ani, obtine premiul intai al Academiei de Pictura si Sculptura ; dar din motive care astazi ne sunt necunoscute, nu primeste bursa care li se oferea de obicei lauretilor, constand in posibilitatea continuarii studiilor laa Roma - visul artistului. Dupa cinci ani in care a strans banii lucrand pentru diversi clienti, executand desene si gravuri dupa operele marilor maestri - experienta care va marca dezvoltarea propriului sau stil artistic -,agunge in Italia ( in primavara anului 1728). Istorici de arta presupun ca pictorul nu a profitat prea mult de pe urma aceste calatorii, deoarece a fost multa vreme bolnav de malarie; se pare ca a pictat foarte putin, si a avut putine contacte cu pictorii de la Roma. 
In 1731 revine la Paris si se consacra din nou gravurii si desenului, doua pasiuni carora le va ramane fidel toata viata. 
In anul 1735, realizeaza desenele pentru treizeci si trei de gravuri menite sa ilustreze o noua editie a operelor lui Moliere. 
La varsta de treizeci de ani, cand cariera lui incepe sa ia avant, se casatoreste cu Marie- Jeanne Buseau , fiica unor burghezi instariti din Paris , cu care va avea trei copii: Jeanne-Elisabeth-Victorie (1735), Juste-Nathan(1736) si Marie-Emilie(1740). Urmatorii ani vor fi de glorie pentru artist. Astfel, in 1734, cand are primele succese cu adevarat importante, este primit la Academie ca pictor de scene istorice,considerate la vremea respectiva drept cel mai nobil gen al picturii. In anii care vor urma va urca treptat in ierarhia acestei institutii, devenind pe rand, profesor, loctiitorul rectorului si finalmente directorul Academiei si primul pictor al curtii regale.
In 1735, in calitate de membru al Academiei , primeste prima sa comanda oficiala din partea curtii regale: o pictura monocromatica imitand basorelieful, care sa imfatiseze cele patru Virtuti, pentru plafonul camerei reginei Maria, din palatul de la Versailles. De acum, artistul va fi coplesit cu comenzi dintre cele mai prestigioase. Isi expune regulat lucrarile la expozitia anuala a pitorilor de la Salonul Parizian, eveniment artistic caruia ii va ramane fidel toata viata, prezentandu-se in fiecare an cu lucrari noi. In plus prezinta la Salon si desene si gravuri - este primul care face asta -, si astfel va contribui la cresterea prestigiului acestor genuri artistice. Este solicitat sa participe la lucrarile de decorare a palatului printului de Soubise, sa realizeze sase picturi pentru palatul regal de la Stockolm, sase picturi pentru palatul contelui Adam Gottlob von Moltke din Copenhaga. 
In 1741 Boucher este angajat sa cocaboreze la decorarea palatului regelui Ludovic XV de la Choisy, pentru care picteaza cincisprezece compozitii si este rasplatit cu o renta pe viata in valoare de 400 lire, care va creste dupa doi ani la 600lire. 
Distractia preferata a curtilor regale din epoca fiind teatrul, Boucher ajunge sa se indeletniceasca si cu scenografia, fiind in scurta vreme considerat unul dintre cei mai talentati proiectanti de decoruri teatrale. Va crea vreme de multi ani decoruri pentru teatru, opera si balet.
In anul 1748 incepe sa lucreze pentru marchiza de Pampadour - favorita regelui. In scurta vreme, aceasta se erijeaza in protectoarea artistului, si ii obtine locuinta la Louvre si nenumarate comenzi:doua proiecte mari pentru goblenuri, decorarea plafonului Consiliului de Administratie , decorarea apartamentelor sale de la Bellevue si Crecy, proiecte de tapiserie , desene de motive ornamentale pe bibeloiri de portelan neemailate produse de manufacturile de la Sevres. 
Cu atat mai mult, un artist precum Boucher, din cauza ca a depus un volum de munca atat de mare era de asteptat sa fie expus criticilor. Si daca pana in anul 1759, comentariile negative erau razlete, incepand cu acest an ele devin tot mai aspre, dintre acestea remarcandu-se cele ale filozofului Diderat. Aceste pareri critice acide se inscriu in contextul avantului unei noi estetici si anume cea propusa de neoclasicism, care starneste o admiratie tot mai mare in randul publicului. Insa Diderat il ataca pe pictor nu pe criterii de estetica, ci exclusiv in numele moralei.
Cu vederea slabita, macinat de boala isi rareste prezenta si numarul de tablouri expuse la Salon - care erau oricum privite din ce in ce mai aspru - si moare la 30 mai 1770, in apartamentul sau de la Louvre. El insusi socotise spre sfarsitul vietii sale ca pictase peste o mie de tablouri si deaproape zece ori mai multe desene. 
Printre temele favorite ale artistului se numara nudul de femeie, insa talentul lui Boucher iese cu mult in afara reputatiei injuste de mare libertin. Caci este prizonierul scenelor pastorale, un gen tanar pe atunci, care prezinta pastori si pastorite in peisaje bucolice. Picteaza, de asemenea peisaje, scene mitologice si chiar scene de viata. Executa portrete, deseneaza figurine de portelan neemailate, care au mare cautare in secolul al XVIII-lea , decoruri teatrale si de opera. 
,,Degradarea gustului, a cromaticii, a caracterelor si expresivitatii desenului a urmat imediat dupa decaderea moravurilor. Ce ar putea sa transpuna pe panza un astfel de artist ? Ceea ce-i dicteaza imaginatia. Si ce se poate naste in imaginatia unui om care isi duce viata printre prostituate de cea mai joasa stepa ?"-iata ce spunea Diderat despre lucrarile erotice ale lui Boucher. 
Hercule si Omfala
-1728-1731-
Desi Boucher se considera un pictor de scene erotice, doar de cateva ori s-a lasat tentat cu adevarat sa trateze tema in acest fel univoc. Cu exceptia panzei ,,Hercule si Omfala ,, si a catorva


Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria artelor.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă gratuit acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.


Hopa sus!