Interpretarea operei de artă

Opera de arta este create prin activitatea omeneasca, facuta pentru public si se produce in mod constient, putand fi invatata de la maestri, cunoscand modul de realizare

Arta are diverse forme si utilizari si un rol important in filosofie , muzica, teatru dans comunicand imaginile pe baza carora s-au dezvoltat.

Ceea ce ne comunica opera de arta este mai intai inteles de catre autor si exprimat printr-un limbaj plastic. Scopul interpretarii operei de arta este sa aflam ce anume a vrut san e comunice artistul .

Arta este foarte apropiata de mestesug , deoarece artizanarii si-au folosit creativitatea pentru a realize obiecte care au devenit intre timp opera de arta.

Artistul este in stransa legatura cu lumea exterioara, nu poate trai in izolare,. Trairile sale exterioare se sticheaza in inconstient unde isi va forma o lume interioara , fara de care nu ar exista opera artistica . Nelinistile care il preocupa pe artist pot creea intr-o lucrare de arta , frumosul, dupa cum sustine si Paul Valery: “ Definitia Frumosului este simpla: el este ceea ce duce la disperare” . Artistul cand este zbuciumat in sufletul sau tinde spre o froma ordonata, caracteristica vietii umane, stabilindu-si un echilibru. El reuseste sa aduca o ordine in conflictele care il macina. El isi creeaza o proprie ordine facand un efort pentru a ajunge la un echilibru ce ii tempereaza conflictul interior.

Etapa pregatotoare a creatiei este mai intai o etapa inconstienta care trepat se va concretiza intr-o opera de arta. Aceasta etapa are trei faze:

-Inspiratia

-Elaborarea

-Realizarea operei de arta. Aeste faze ale creatiei nu sunt separate, ci ele au loc simultan, se intrepatrund si se pot transforma dar in acelasi timp sa ramana unitare.

Inspiratia . Momentul inspiratiei este gasirea de catre artist a unui echilibru care sa invinga acea disperare care ii rascoleste sufletul, lunad nastere din conflictele ce au loc in sufletul acestuia.

Caracteristica principala a creatiei este starea de agitatie, de lupta ce are loc in fiinta sa., simtindu-se izolat de lumea exterioara. Momentul de inspiratie este acel moment in care are loc clarificarea propriei lumi interioare.

Dupa acest moment de neliniste ideea srtistului se clarifica si are loc momentul principal al inspiratiei, din car erezulta mai multe idei ce contribuie la formarea ideii centrale. Pictorii cauta momentele si evenimentele car esa I inspire in realizarea operei de arta. Leonardo de Vinci a cautat un model pentru a-l putea realize pe Iuda.

Artistul incearca sa ordoneze nelinistea sa interioara, gasind un echilibru agitatiei sufletesti, in urma formarii ideii clare constiinta sa a luat o forma ordonata.

Elaborarea se bazeaza pe munca constienta, artistul transforma imaginea in mod constient in ceva concret, fiind o prelungire a inspiratiei.

Ideea aparut in timpul inspiratiei nu este intotdeauna implinita, ea trecand printr-un process de transformare, in momentul inspiratiei idea este reflectata in constiinta in diferite moduri. Eliberarea indeii se face in doua moduri: Pur mentala cand artistul elaboreaza subiectul sau in imaginatie si elaborarea concomitenta cu executia subiectul dezvoltandu-se tot in imaginatie. Ingris sustinea ca trebuie avut o imagine dinainte conceputa a ceea ce urmeaza a fi reprezentat.

Elaborarea consta intr-un plan si anume ca inainte de a-si reprezenta idea, pictorul face mai intai un plan, ce poate sa coincide cu idea initiala sau poate suferi modificari pe parcurs.