Impresionismul este curentul artistic care a aparut mai intai in arta plastica franceza la sfarsitul secolului al XIX-lea si ilustrat de pictori ca Claude Monet (1840-1926) , Edgar Degas (1834 - 1917), Pierre - Auguste Renoir (1841 -1919), Camille Pissaro (1830 - 1903), Alfred Sisley (1939 - 1899), PaulCezanne (1839 -1906) s.a., fiind urmat mai tarziu si in creatia muzicala franceza, marcand desprinderea artei moderne de academismul traditional.
Ca urmare a dezvoltarii artelor sub profundele prefaceri politice, sociale si culturale, declansate de revolutiile de la 1948, care au generat reactii de sperante privind ideea de libertate si progres care primeste valente noi.
Unitatea artei de factura romantica incepe sa se clatine sub aparitia noilor idei realiste ce aduc o noua estetica bazata pe modalitati si mijloace de expresie specifice. Odata cu declinul romantismului se contureaza o noua estetica cu specific national la care se raliaza o serie de mari artisti din generatii diferite, prin aparitia unor voci autoritare care se opun platitudinii, lipsei de intelegere pentru frumosul autentic, impotriva unei arte suprasaturate de abuzuri, canoane si legi academice.
In muzica, aparitia impresionismului se datoreaza stransei legaturi ale acesteia cu miscarea similara din pictura franceza si simbolistica literaturii acelei vremi. Debutul impresionismului se descopera a fi in arta plastica, in care primele semne ale innoirii apar mai devreme in jurul anilor 1830, cand Ferdinad Eugene Delacroix (1798 - 1863) picta ,,Libertate pe baricade", iar Jean Louis Andre Gericault (1791 -1824) abatandu-se de la stilul academic realizeaza o apropiere a artelor plastice de straturile si mediile sociale. Pornind de la noile directii si tendinte ale literaturii si picturii impresioniste franceze ce s-a dezvoltat in perioada anilor 1867 si 1886 deci in ultimul sfert al secolului al XIX-lea, caracterizata prin concentrarea supra impresiilor produse de o scena sau un obiect, asupra mobilitatii fenomenelor, mai mult decat asupra aspectului stabil si conceptual al lucrurilor, si care au preferat pictura in aer liber, folosind o cromatica pura si tuseuri fine de penel, pentru a simula lumina reala - au aparut de asemenea si muzicieni care au aderat acestei miscari spre o dezinvolta libertate a expresiei muzicale si o perceptie subiectiva a culorilor sonore si a ritmului.
Criticul de arta Louis Leroy (1812 -1885) s-a exprimat pentru prima data opinia despre ,,scoala impresionista", fiind creatorul termenului impresionism pe care-l va utiliza in articolul sau le Charivari referindu-se la un tablou al lui Claude Monet intitulat ,,Impresie, rasarit de soare" ( ,,Impression soleil levant") expus ulterior in anul 1874, criticand de asemenea tabloul lui Edouard Manet din 1864 cel intitulat Le Matador.
,,Impresionistii" au creat o arta a reactiilor imediate, surprinzand a anumita ,,impresie" asupra lumii si materiei ; in tablourile ,,impresionistilor" vibratia luminii este principiul dominant iar culoarea dobandeste principala functie expresiva. Transferul acestui termen in domeniul muzicii se cuvine a fi facut cu precautiile impuse de orice comparatie dintre cele doua domenii care opereaza cu sisteme de semne diferite.
Putem afirma faptul ca muzica impresionista este tipul muzical apartinand epocii moderne care-ti traieste ,,viata" in ultima sfert de veac al XIX-lea, al carui reprezentant de seama este Claude Debussy (1862 - 1918), care se caracterizeaza printr-o scriitura nu neaparat liniara dar care dimpotriva aduce multe succesiuni de ,,mici impresii". Putem recunoaste in aceste lucrari muzicale cuplajul dintre o tonalitate extrem de cautata si modalitatea unei mari ,,sofisticari".
Termenul ,,impresionism" in muzica a fost extrem de dezbatut de foarte mult timp , compozitorii insisi in vremea lor si-au manifestat reticenta pentru aceasta denumire.
In arta lui Claude Debussy, de care uneori este atasat termenul de ,,impresionism" apar elemente care pot fi apropiate , pana la un anumit punct, de pictura omonima.
Considerabila imbogatire a limbajului armonic, utilizarea modurilor gregoriene si a celor proprii muzicii Extremului - Orient, scriitura pentru orchestra, bogata in combinatii instrumentale inedite, ajungand la o adevarata ,,pulverizare" a timbrurilor, ca si scriitura pianistica, plina de nuante si subtile indicatii de expresie, concura la crearea unui sistem de ,,culori sonore" comparabil cu irizatia cromatica a picturii impresioniste.
Arta lui Claude Debussy, ca si a ,,impresionistilor", este cea a evocarii si nu a descriptiei, a sugestiei si nu a reprezentarii. ,,Se poate oare reda misterul unei paduri masurandu-se inaltimea copacilor ?" - Claude Debussy
In ce masura aceste elemente si altele, precum preferinta pentru miniatura de forma libera degajata de structurile traditionale, justifica analogia dintre Claude Debussy si pictorii impresionisti este o intrebare care ramane deschisa.
Se poate vorbi insa cu siguranta despre un contextul cultural artistic omogen in linii sale mari (alaturi de pictura impresionista, rolul poeziei simboliste in definirea acestuia este esential), in care creatia singulara a lui Claude Debussy isi plaseaza aportul de puternica originalitate.
Putem deci considera ca prima lucrare ,,impresionista" in muzica fiind poemul simfonic Prelude a l'apres-midi d'un faune de Claude Debussy creat intre anii 1982 -1894 inspirat dupa poemul L'Apres - midi d'un faun de Stephane Mallarme.
Acest poem simfonic a fost pus in scena pe 22 decembrie 1894 sub interpretarea Orchestrei Societatii Nationale din Paris fiind dirijata de compozitor si avandu-l ca sef de orchestra (concert maistru ) pe elvetianul Gustave Vincent Charles Doret. Din alcatuirea formatiei orchestrale fac parte trei flaute , trei oboaie, doua clarinete, doua bassons, patru corni, un corn englezesc, doua harpe, doua cymballe antice, precum si un cvintet alcatuit din doua viori, o viola, un violoncel si un contrabas.
Claude Debussy a scris o nota explicativa : ,,Muzica acestui Preludiu este o ilustrare foarte libera a frumosului poem a lui Mallarme, el neavand pretentia a fi o sinteza a acestuia, fiind mai degraba o succesiune de fonduri peste care se suprapun o serie de trairi, visele unui faun in caldura acestei dupa - amieze". Acesta este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Cl.Debussy, al carui succes a fost imediat si care este cel mai bun exemplu de muzica
- XXX - Dictionar Enciclopedic, (2004) vol.II, Editura:Univers
- XXX - Dictionar de arta moderna si contemporana, (2002) Editura: Univers enciclopedic
- XXX - Mic dictionar Enciclopedic, (2002) Editura Univers
- XXX - Dictionar de termeni muzicali - Larousse, (2000). Ed.:Univers enciclopedic
- Herman, V ( 1977) Forma si stil in creatia romaneasca. Bucuresti : Editura muzicala
- Herman, V (1982) - Originile si dezvoltarea formelor muzicale, Ed.: Muzicala
- Popovici, F - O introducere in muzica secolului XX, (2002) Ed.: Enciclopedica
- Prut, C. - Dictionar de arta moderna si contemporana, (2002).
- Tomescu, V. (1962). Alfred Alessandrescu. Bucuresti: Editura muzicala
- Sperantia, E. (1966). Medalioane muzicale. Bucuresti: Editura muzicala
- Vancea, Z. (1968). Creatia muzicala romaneasa. Secolele XIX -XX. Bucuresti: Editura muzicala
- http://fr.wikipedia.org/wiki/Musique_impressionniste
- http://fr.wikipedia.org/wiki/Pr%C3%A9lude_%C3%A0_l%27apr%C3%A8s- midi_d%27un_faune
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_C._Nottara
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
