Istoria picturii debuteaza inca din perioada preistorica a istoriei lumii si continua si in zilele noastre. De-a lungul timpului, in pictura s-au utilizat mai multe tehnici: fresca, tempera pictura in ulei alte tehnici ca guasa, email, acuarela, care devin populare in epoca moderna.
Fresca a fost folosita atat in piramidele vechilor egipteni, in Roma si Grecia antica si atinge apogeul in Evul Mediu si Renastere.Fresca (in italiana "Affresco", plur. "Affreschi", derivat din cuvantul fresco = proaspat) este o pictura murala executata pe o tencuiala proaspata, in care culoarea este incorporata chimic si poate fi astfel conservata un timp nelimitat.
Fresca se compune din trei elemente: "Suportul", respectiv zidul din piatra sau caramizi, care trebuie sa fie uscat si fara denivelari. Inainte de a se aplica tencuiala, se acopera cu un amestec de var gras stins, nisip si apa, intr-un strat de ca. 1 cm, pentru a-l face cat mai neted posibil. "Tencuiala" sau mortarul, elementul purtator al frescei, este compusa dintr-o pasta alcatuita din nisip fin, pulbere de marmora, var si apa.
Tencuiala, caracteristica tehnicii al fresco, este formata din doua straturi: fresca neagra , primul strat si fresca alba, care se aseaza peste primul. Fresca alba este de fapt stratul peste care se picteaza. "Culoarea", care se aplica in mod obligatoriu pe tencuiala inca uda, este o vopsea minerala rezistenta la var.
Principala dificultate in tehnica picturii de fresce este necesitatea de a asterne cu rapiditate culorile, ce presupune preparative specifice. Pigmentii minerali (caolinuri si silicate) trebuie diluati in apa, inainte de a fi aplicati cu o pensula dura sau moale - in functie de efectul dorit - pe tencuiala proaspata, inca uda (intonaco fresco). Diverse culori dau rezultate diferite pe aceeasi suprafata. De exemplu, pigmentul albastru de cobalt ("albastru regal"), adica silicatul de potasiu si cobalt, isi pierde luciul prin uscare si de aceea in cazul frescelor lui Michelangelo acesta este mai putin stralucitor decat culoarea rosie sau verde. "Un artist care picteaza o fresca trebuie sa faca in decurs de o zi o munca pentru care unui sculptor ii trebuie o luna, daca nu, cu timpul devin vizibile corecturi, pete, imbinari, culori aplicate mai tarziu sau chiar retusuri facute dupa ce culorile s-au uscat. Ceea ce a fost pictat in tehnica frescei se pastreaza, in timp ce culorile adaugate ulterior dupa ce primul strat s-a uscat, se pot spala cu un burete umed"1.
1 Giorgio Vasari
ETAPELE EXECUTARII UNEI PICTURI MURALE DE STIL BIZANTIN IN TEHNICA ,,A FRESSCO"
Ilustrarea etapelor tehnologice
1. Decuparea/dimensionarea suportului (fig. 1, 2)
2. Pregatirea suportului (fig. 3)
3. Aplicarea primului strat de arriccio (fig.4, 5)
4. Aplicarea unui solutii diluate de cazeina prin pensulatie (fig. 6, 7)
5. Aplicarea celui de-al doilea strat de arriccio (fig. 9)
6. Texturarea suprafetei (fig. 9)
7. Analiza operei de reprodus si combinarea tonurilor necesare (fig. 10)
8. Alegerea zonei de reprodus (fig.12)
9. Testarea culorilor (fig. 13, 14)
10. Realizarea desenului (fig. 15, 16)
11. Aplicarea stratului de intonaco (fig. 17, 18)
12. Incizarea desenului in stratul de intonaco (fig. 19
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
