Donariul de la Biertan

Donariul de la Biertan este un obiect votiv creştin datând din epoca constantiniană (sec. al IV- lea), descoperit în apropierea localităţii Biertan din judeţul Sibiu (Transilvania). Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând una dintre dovezile existenţei unei populaţii creştine vorbitoare de limba latină în Dacia de după retragerea Aureliană (271-275) şi implicit a originii autohtone a românilor din Transilvania.

Terminologie.

Termenul ,,donarium” provine din limba latină şi desemnează o ofrandă sau un dar oferit unei divinităţi.

Descriere.

Donariul de la Chinedru (Biertan), cunoscut până acum ca ,,Donariul de la Biertan”, este un candelabru din bronz turnat din antichitatea romană, databil în sec. IV d. Hr., din care s-au păstrat două piese: o tăbliţă de bronz cu torţi triunghiulare (tabula ansata), afectat în partea superioară de o mică fractură; ramă dreptunghiulară de forma unei tabula ansata cu mânere laterale triunghiulare şi, foarte probabil, două verigi fixe (sus şi jos) pe laturile lungi; Lt.=32,2 cm; L cadru=24,8 cm; l=12,6 cm; 1 anse=13,2 cm; gr=0,4 cm; hl=2,8-3,4 cm; ansele sunt mai late decât corpul principal; colţurile se termină prin butoni rotunzi; pe corpul anselor, lateral, sunt câte trei orificii: câte unul pe direcţia axei lungi centrale, şi, câte două, lateral, de-o parte şi de alta a celui central: dg=1,3 cm, respectiv 1,00 cm; la mijlocul ramei exterioare lungi, în partea de jos, se află o verigă: d exterior=3,5 cm; dg=2,2 cm; probabil o astfel de verigă se afla şi în partea superioară, acolo unde acum se află ruptura; în interiorul chenarului (cadru) spaţiul a fost împărţit în trei părţi egale, longitudinale, de două bare paralele cu axă lungă; l bare=0,9-1,00 cm; pe bare şi pe rama de jos a tăbliţei se află inscripţie votivă pe trei rânduri (,,EGO ZENO / VIUS VOT / UM POSUI” - ,,Eu Zenovie am pus ofranda” şi monograma Mântuitorului Iisus Hristos cu majuscule greceşti (X + P) încadrată într-un cerc . Această monogramă este de fapt o cruce (crux monogrammatica”) fiind chiar semnul văzut pe cer de Constantin cel Mare în anul 312, înainte de bătălia de la Podul Milvius, alături de cuvintele: ,,In hoc signo vinces” intrate în istorie.

Scurt istoric al Donariului de la Biertan.

Donariul a fost descoperit în urmă cu 250 de ani de către un locuitor sas din Biertan, la rădăcina unui stejar bătrân doborât de furtună. În afara celor două obiecte menţionate se pare că au mai existat şi câteva fragmente de vase liturgice din tablă de bronz, care nu s-au păstrat. Locul unde s-a făcut descoperirea se numea pe atunci ,,mlaştina de la fântână” (,,Moor beim Brunnen”), iar astăzi se cheamă ,,La Chinedru”. Chinedru este numele unui cătun românesc apărut în acea zonă în sec. al XIX –lea şi dispărut după colectivizare. Trebuie precizat, de la început că zăna Chinedriu este situată geografic în valea Copşei Mari, nu în valea Biertanului, cum se credea. Obiectele descoperite în 1775 au ajuns ulterior în posesia primarului Mediaşului Conrad von Heydendorff cel Bătrân, om de ştiinţă care le-a analizat primul. Într-o scrisoare publicată mai târziu, primarul von Heydendorff ajungea la o concluzie extrem de importantă: biserica valahilor (biserică grecească sau ortodoxă), considerată pe atunci tolerată, ca şi românii, şi neacceptată de oficialităţi, este mai veche decât bisericile din Transilvania şi s-a folosit iniţial de limba latină. Ulterior obiectele de la Chinedru vor ajunge în colecţia baronului Samuel von Brukenthal, unde vor rămâne uitate până în anul 1941, când prof. univ. Kurt Horedt le va ,,redescoperi” şi le va prezenta într-o lucrare ştiinţifică: ,,Eine lateinische Inschrift des 4. Jahrhunderts aus Siebenburgen”. Prof. Kurt Horedt a comentat inscripţia şi i-a arătat mare însemnătate. Inscripţia, în limba latină ,,Ego Zenovius votum posui” însoţeşte un ex-voto de bronz, care era atârnat sau fixat, prin toarta sa, în interiorul unei bazilici. Inscripţia e din secolul al IV-lea şi constituie, pe de o parte, o foarte importantă dovadă de vechimea creştinismului în limba latină, în Dacia, şi de continuitatea populaţiei daco-romane aici, după retragerea legiunilor, iar pe de altă parte, o dovadă nu mai puţin importantă, de nivelul social-economic al populaţiei din această regiune. Într-adevăr, inscripţia şi ex-voto-ul sunt opera unui meşteşugar local, ceea ce arată că, alături de agricultură şi creşterea vitelor, exista şi o viaţă meşteşugărească locală capabilă să dea nu numai unelte atestate de cimitirul de la Brateiu, dar şi asemenea obiecte de cult. Inscripţia de la Biertan dovedeşte deci o societate diferenţiată .

În felul acesta candelabrul descoperit la Biertan a intrat în circuitul ştiinţific internaţional. Până în momentul de faţă cea cmai corectă interpretare a descoperirii de la Biertan rămâne cea oferită de profesorul Kurt Horedt: ,,candelabrul creştin (donariul) a făcut parte din dotarea unei capele de lemn aparţinând unui sihastru retras în valea adâncă a Copşei” pentru a propovădui Evanghelia şi a boteza populaţia vorbitoare de limbă latină din zonă. El a folosit în acest scop un ,,baptisterium” alimentat din izvorul puternic, cu apă, care exista şi astăzi acolo. Aşadar la Biertan a existat în cursul sec. al IV-lea d.Hr. una dintre primele biserici de lemn de pe teritoriul fostei Dacii romane intercarpatice, unde s-au oficiat botezuri creştine şi Sfinte Liturghii în limba latină populară, care a stat la baza limbii române de astăzi.