In cadrul primei excursii de studiu din anul I al facultatii de arhitectura am avut ocazia sa vizitam Orientul apropiat, urmarind un traseu care isi propunea sa ne conduca prin lumea plina de contraste, de tot felul de atractii imbietoare din Istanbul, prin ruinele orasului antic Pergam, grandioase si coplesitoare, trecand apoi prin cascadele pietrificate de la Pamukkale si introcandu-ne prin Iznik inapoi in Istanbul si apoi in locul nostru de origine. Pe parcursul acestui traseu am vizitat numeroase obiective turistice, precum si alte orase - enumerarea de mai sus accentuand doar locurile care m-au impresionat in mod special si care inca mi-au ramas vii in memorie dupa trei ani - dar in special monumente de cult sau ruine antice, fiecare cu propriul sau farmec. Imediat ce am decis sa iau parte la aceasta excursie s-a facut simtita prezenta unei curiozitati aproape vitale cu privire la orasul acela mistic, descris cu atata elocventa intr-un roman pe care-l citisem in liceu. Este vorba despre "Ma numesc Rosu" al lui Orhan Pamuk, distins cu Premiul Nobel pentru Literatura in anul 2006, o carte care vorbeste despre un Istanbul de la sfarsitul epocii otomane, infatisat intr-un mod admirabil de catre autor in anumite pasaje descriptive: "Cateodata [ ] strazile inguste si datatoare de fiori se investmanta intr-o lumina miraculoasa, raspandita parca de zapada, si am impresia ca zaresc in intuneric, printre ruine si copaci, umbrele acelea care-i imprumutau Istanbulului o proasta faima, cu sute de ani in urma. Alteori, din case razbate zvonul nefericitilor: fie ca tusesc pe rupte, fie ca sforaie, fie ca plang si tipa in somn, fie ca la mijloc se afla doi soti care incearca sa se stranga de gat unul pe altul, in vreme ce copiii plang langa ei." Doream sa aflu cum se va infatisa cu adevarat acest oras mozaicat, nu numai prin imaginea strazilor si a oamenilor ce il locuiesc, dar mai ales, prin intermediul celui mai important edificiu construit aici vreodata - Biserica Sfanta Sofia, emblema vechiului Constantinopol si actualului Istanbul. Biserica Sfintei Intelepciuni, asa cum i se mai spune, a fost construita de imparatul Iustinian in anul 537 si a fost pe rand cea mai importanta biserica a Imperiului Bizantin, apoi moschee, mandria Imperiului Otoman, iar in 1935 a fost transformata in muzeu. Orice forma a imbracat de-a lungul istoriei, a ramas una din cele mai impresionante constructii existente in intreaga lume. Situata intr-un Istanbul impanzit in momentul actual de bazaruri si pisici maidaneze, Hagia Sofia se inalta impunatoare si solemna cu cele patru minarete ce ii marginesc colturile si cu marea sa cupola, care la temelie are alternativ pietre albe si roz, fiind apoi inconjurata de ferestre impodobite cu motive arhitecturale. Cum o privesti din exterior, ea iti formeaza anumite asteptari cu privire la spatiul interior, parca ademenindu-te sa il traiesti tu insuti, facand abstractie de toate materialele informative pe care le-ai absorbit pana la confruntarea cu acest edificiu. In ceea ce priveste constructia actuala, ea a suferit numeroase modificari si restaurari, insa primii arhitecti ai bisericii sunt Isidor de Milet si Anthemiu de Tralles, care indeplineau si functia de profesori de geometrie la Universitatea din Constantinopol. Acesta este unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii bizantine, abundand in mozaicuri, coloane de marmura si vestminte. In pofida tuturor greutatilor prin care a trecut cladirea, Biserica Sfanta Sofia a functionat pe post de biserica pana in 1453, cand sultanul Mohammed al II-lea - Cuceritorul - vazand-o pentru prima oara, a ramas uimit de frumusetea Bisericii Sfanta Sofia, hotarand transformarea bisericii in moschee imperiala. Cuceritorul a tratat cu respect Sfanta Sofia - se spune ca inainte de a intra pentru prima oara in biserica, Mohammed si-a turnat o mana de tarana pe cap, in semn de umilinta. Inauntru, a contemplat maretia bisericii si, vazand cum un soldat spargea pardoseala de marmura, l-a lovit cu sabia.
Poze si schite proprii Ma numesc Rosu, Orhan Pamuk, traducere de Luminita Munteanu, Ed. Curtea Veche, 2006 Scrieri despre Arta, Theophile Gautier, Editura Meridiane, 1980 Sa intelegem arhitectura, Marco Bussagli, traducere in limba romana de Gabriela Sauciuc, Grupul Editorial RAO, 2005 http://www.teologie.net/2012/12/18/catedrala-sfanta-sofia-constantinopol/
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
