Sinteza legilor privind protejarea patrimoniului cultural național și a monumentelor istorice

“Patrimoniul cultural national cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezinta o marturie si o expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate in continua evolutie; cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului, intre factorii umani si cei naturali” – art.1 (2) , legea nr. 182 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil din 25 octombrie 2000 actualizata si republicata la data de 15 februarie 2011

Prin urmare, orice obiect, de orice natura, rezultat din cunostintele si truda romanilor ( sau a altor natiuni ) si care s-a facut remarcat in societate ca fiind valoros pentru evolutia noilor generatii, merita a fi protejat prin lege pentru a ii oferi securitate si a fi pastrat cel putin ca si marturie istorica. Cunoastem din istoria umanitatii cum aceste valori se pot pierde in negura timpului influentand-o prin stagnare sau chiar in unele cazuri involutie. Cel mai semnificativ exemplu este chiar perioada Evului Mediu Intunecat ce a urmat dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus. In acest exemplu, intradevar, au existat numerosi factori care au incetinit societatea, insa pierderea valorilor si marturiilor istorice a fost cu siguranta unul graitor. In lipsa invataturilor si experientei ‘batranilor’ repetam greseli, societatea dezvoltandu-se incet si ineficient.

O categorie de bunuri, care se remarca prin functiunea acestora intr-un oras sau sat si prin modul in care oamenii interactioneaza cu acestea, sunt cele imobile. Mai precis, ne referim in acest caz la bunurile imobile devenite monumente istorice protejate prin legea nr. 422 privind protejarea monumentelor istorice, publicata la 18 iulie 2001 republicata si actualizata la data de 23 aprilie 2015.

“[…] monumentele istorice sunt bunuri imobile, constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei, semnificative pentru istoria, cultura si civilizatia nationala si universala.” – art.1 (2) din legea nr.422

Monumentele istorice sunt semnificative atat prin existenta lor in sine, fiind marturie a unor timpuri trecute cat si prin prisma interactiunii si activitatilor desfasurate de oameni in spatiile pe care acestea le descriu. Un exemplu la indemana este casa Radu Stanian din orasul Ploiesti, denumit popular si casa casatoriilor. Aceasta nu numai ca pastreaza elemente arhitecturale valoroase din anii 1880 ( data la care a fost construita ), dar capata o valoare aparte, istorica, prin zecile de mii de Ploiesteni care si-au oficiat in aceasta cununiile civile.

Monumentele istorice se impart in trei categorii care se cuprind consecutiv in ordinea care urmeaza: monument, ansamblu, sit. Monumentul este constructia in sine, ansamblul este un grup de monumente, iar situl este inca si mai cuprinzator fiind inclus in acesta peisajul cultural – prin peisaj cultural ne referim nu la un alt tip de peisaj, ci la o anumita perspectiva asupra peisajului. Un bun exemplu de peisaj cultural existent la noi in tara este zona Rosia Montana, indicata in patrimoniul UNESCO, aspect esential pentru stoparea exploatarii aurului din zona si distrugerea acesteia iremediabil in proces.