Casa de cultură din Satu-Mare - spațiu de dialog pentru regim și mișcarea studențească

Extras din referat Cum descarc?

Perioada de dominatie a regimului comunist a cautat si intretinut propaganda ideologiei proprii, prin reprezentari fizice care sa indoctrineze si sa genereze o controlare a maselor, ca nucleu central al dezvoltarii socialismului in Romania. Acest tip de propaganda si intentie de impunere a ideologiei in societatea romaneasca si-a gasit raspuns in arhitectura acelei perioade, arhitectura care nu poate fi judecata in absenta analizei contextului din acea vreme. Poate cel mai important generator de propaganda era reprezentat de cultura, subiect ce urma sa determine aria de influenta si dominare a ideilor de factura comunista in estul Europei. 
Cultura socialista se voia un ideal de ilustrare a prezentului, insa in realitate s-a lasat marcata de un mecanism de dezvoltare a propagandei politice, in dauna dezvoltarii actului artistic, proiectand in societate si in mintea omului de rand, idealuri ce ascundeau faptul realitatii. Acest proces isi impunea sa fie, dincolo de orice teorii idilice, un ,,program de productie" prin care omul de rand nu raspundea spiritului creator individual, ci dezvoltarii statului socialist. Astfel, acest spirit era subjugat de regim, iar creatorul ajungea sa devina un executant obedient al dorintei politice, acest rol fiind preluat de arhitectul acelor vremuri si nu numai.
Unul dintre elementele de reprezentare si desfasurare ale acestui fapt erau casele de cultura. Casa de cultura, ca obiect de arhitectura in societatea comunista, poate fi privita din doua perspective. Una ce tine de completarea fenomenului de socializare politica, necesara individului pentru crearea unei reprezentari si perspective asupra a ceea ce era regimul politic in acele vremuri, dar si un mod de mentinere a unei ordini morale si valorice, pe care politicul putea sa isi cladeasca idealul socialist. Pentru construirea unei perspective culturale a noului regim, se recurge la un proces de negociere intre entitatea politica si cea sociala. Casele de cultura reflecta cel mai bine acest proces de negociere. Se infatisa ca o institutie responsabila cu formarea si intretinerea culturii populare, dar si de educarea cetatenilor in spiritul socialist. Acest obiect de arhitectura se constituia ca nucleu de promovare cultural-educativa, de informarea a omului regimului si indoctrinarea in masa, prin cursurile si prelegerile politice sustinute de partid. Documentele de partid atesta ca aceste institutii erau mecanisme de organizare a politicului in societate pentru continua preocupare a ridicarii nivelului de cultura a poporului, prin stimularea si valorificarea creatiei populare. Acest mecanism de organizarea insufla omului, spiritul nationalist, patriotic si marca gandirea si viata acestuia de a fi fidela intru totul ideologiei si statului socialist.
Receptorul principal al acestui tip de abordare era tineretul studentesc. Partidul Comunist Roman gasise in aceasta categorie, piatra de temelie a fundamentului socialist, pe care se putea cladi intreaga societate, dorind sa creeze prin aceasta categorie, omul partidului -  o abordare extremista, care voia sa determine aparitia omului-tip, pe care regimul se putea baza : patriot, sanatos si dornic de a se oferi in totalitate socialismului, pentru inflorirea lui. 
Ceea ce face obiectul studiului este unul din cele mai elocvente exemple ale aceste perioade, care cumuleaza toate aceste demersuri si anume Casa de Cultura din Satu-Mare, realizata de arhitectul Nicolae Porumbescu, in 1980.
Constructia acestui obiect de arhitectura vine ca rezultat al unuia din cele mai ambitioase programe de planificare al oraselor din tara -  ,,Planul de Sistematizare", propus pentru dezvoltarea marilor orase din Romania. Acest plan se facea subordonat puterii si cuprindea proiectele de mare anvergura, concentrare in zonele centrale ale acestor orase. In privinta orasului Satu-Mare, aceasta idee de centralitate determina intr-o reprezentare fizica, centrul civic al orasului, care, pentru acest oras, este cea mai fidela inglobare a ceea ce presupunea acest tip de spatiu, in descrierea conceptului miscarii americane ,,Beautiful City". 
Proiectarea noului edificiu public este legat de reconstructia, renovarea si restructurarea centrului orasului Satu-Mare, conform ,,Planului de Sistematizare". Avantul arhitecturii acestei perioade si prejudecatile arhitectului indoctrinat, fata de caracterul ,,neurban" al oraselor romanesti, au contribuit semnificativ la distrugerea centrelor oraselor. Astfel, in cadrul acestui tip de spatiu, zona publica, in aer liber, de tip piata, primea efecte monumentale prin marginirea pe distante mari, cu obiecte de arhitectura ,,speciale", ce deserveau functiuni publice, ce se traduceau prin dorinta de dominatie a puterii politico-administrative a socialismului. In acest ansamblu urban, era cuprinsa si cladirea Casei de Cultura, ce avea parte de un tratament special.

Fisiere in arhiva (1):

 Casa de cultura din Satu-Mare - spatiu de dialog pentru regim si miscarea studenteasca.docx

Bibliografie

AIACOBOAIE, Andreea, GRIGOROVSCHI, Mircea, Nicolae Porumbescu. Omul si arhitectul, Iasi, editura Dana Art, 2014.
BROWN, Archie, The rise and fall of Communism, Harper Collins Publishers, New York, 2006.
CATALAN, GabrieL, Despre sovietizarea arhitecturii romanesti in Anuarul Institutului de Istorie - A.D. Xenopol-  , Iasi, 2010.
JUROV, Cosma, Centre civice. Contributii la definirea si conceperea unor tipuri de centre civice multifunctionale pentru viitoarele orase mici, Editura Tehnica, Bucuresti, 1979.
PETCU, Marian, Cenzura in spatiul romanesc, Editura Comunicare, Bucuresti, 2005, pp. 70-80.
PREUTU, Cristina, Cultura si ideologie in Romania comunista. Activitatea caselor de cultura in Analele Stiintifice ale Universitatii - Alexandru Ioan Cuza-  din Iasi. Istorie, Iasi, 2015.
STEFANESCU, Simona, Cultura traditionala in Romania in perioada comunista. O analiza din perspectiva studiilor culturale in Revista Romana de Sociologie, serie noua, nr. 3- 4, p. 234- 259, Bucuresti, 2010.
TULBURE, Irina, Arhitectura si urbanism in Romania anilor 1944-1960, Editura Simetria, Bucuresti, 2016.
TURLIUC, Catalin, Tineretul ,,Romaniei democrat-populare": Rezistenta si conformism social in Anuarul Institutului de Istorie - A.D. Xenopol-  , Iasi, 2010.
ZAHARIADE, Ana Maria, Arhitectura in proiectul comunist. Romania 1944-1989, Editura Simetria, Bucuresti, 2011.
RESURSE ELECTRONICE
https://ro.historylapse.org/asociatii-studentesti-comuniste, accesat la 03.02.2020. https://ro.historylapse.org/casa-de-cultura-a-studentilor, accesat la 03.02.2020.