1.Asezare geografica 1.1Puncte de frontiera apropiate 2.Istoric 3.Demografie 4.Personalitatii 5.Atractii turistice 5.1Agroturism 6.Relief 7.Clima
TEMA REFERATULUI: MONOGRAFIA LOCALITATII INEU Ineu (in maghiara Borosjeno, in trad. "Inaul Vinos") este un oras din judetul Arad, Crisana, Romania. Situat la o distanta de 57 km fata de municipiul Arad, orasul Ineu ocupa o suprafata de 116,6 km2 la contactul Depresiunii Crisului Alb cu Campia Crisurilor. Ineul este principala poarta de intrare in Tara Zarandului. Orasul are in componenta si localitatea rurala Mocrea. Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de villa Ieneu. Asezare geografica Orasul este situat in partea de vest a Romaniei, pe cursul Crisului Alb, intre Muntii Zarand si Muntii Codru Moma. La 3 km sud, se ridica pana la o inaltime de 372 m, mamelonul vulcanic Mocrea. Puncte de frontiera apropiate: Turnu (70 km VSV) Nadlac (90 km VSV) Varsand (ca. 60 km VNV) Aeroportul International Arad Istoric Ineu in Harta Iozefina a Comitatului Arad, 1782-85 Istoria medievala a Ineului se suprapune cu istoricul cetatii, situata pe Calea Traian, opera a arhitecturii Renasterii tarzii. Aici inca din 1295 este atestata documentar o fortareata ridicata in centrul unui cnezat romanesc. Mai tarziu importanta cetatii creste, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate. Adevarata importanta o capata insa dupa 1541, odata cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom si cand, alaturi de Caransebes, Lugoj si Oradea, devine o veriga de aparare insemnata in centura vestica de aparare antiotomana a principatului. In 1566, dupa o rezistenta eroica, este cucerita de otomani. In 1595 armatele ardelene au cautat sa recucereasca Campia Aradului. Tocmai in timpul recuceririi Bucurestilor de catre otomani a sosit vestea ca trupele ardelenesti au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomana de la Ineu a fost silita sa capituleze. In noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul in batalia de la Selimbar, cetatea a intrat sub stapanirea acestuia. Parcalabul trimis din Tara Romaneasca exercita jurisdictie in tot cuprinsul comitatului Zarand. In lupta, garnizoana Ineului participa la batalie alaturi de Mihai Viteazul. Peste cateva luni voievodul a trecut prin aceste parti in drum spre Praga, pentru a duce tratative cu imparatul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvana impotriva domnitorului. Dezvoltarea tehnicii militare, in special a artileriei, reclama constructia cetatii potrivit noilor conditii de lupta. De aceea, incepand cu anul 1645, lucrarile se executa sub conducerea lui Gabriel Haller, asa cum o arata placa asezata atunci pe poarta cetatii. Acesta studiase arhitectura militara in Italia si adopta solutii originale adecvate stilului Renasterii tarzii. Cetatea se compunea de fapt din doua elemente. Primul, cetatea interioara cu doua nivele, existenta pana astazi, are forma de patrat, la colturi fiind strajuita de patru bastioane circulare etajate, care permiteau actiunea eficace a artileriei, inca vazandu-se urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat in exterior, la o distanta de cateva sute de metri, forma braul de ziduri din piatra, tot in forma de patrat, cu bastioane la colturi. Din acestea nu ne-au ramas decat putine urme, intre care se remarca ramasitele bastionului dinspre Crisul Alb, situat in gradina scolii. Zidurile erau inconjurate din trei parti de santuri cu apa, pe cea de a patra latura curgand Crisul Alb. Cucerita in 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanta lui si de Miron Costin, acestia o stapanesc pana la sfarsitul secolului, cand este cucerita de catre trupele habsburgice. Dupa o scurta perioada de folosire de catre granicerii mureseni (1700 - 1745), cetatea este lasata in parasire, doar cea interioara fiind refacuta pe la 1870, in mare masura deformata. In aceasta perioada Ineul devine un important centru economic, politic si cultural. Aici s-a aflat o resedinta episcopala ortodoxa (secolul XVI - XVII). Tot aici era un puternic centru cultural romanesc, unde se pare ca se editau si carti. Pana in mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserica, probabil edificata din lemn, in care exista un potir cu initialele "M KO" (probabil Matia Corvin), donatorul si protectorul cu chipul lui in armura medievala sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) si chipul Mantuitorului pe cruce.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
