Începuturile umanității și grija față de semeni - Primele înmormântări paleolitice

Primele obiecte. Crearea unui univers mitico-religios.

„Domesticirea” focului și crearea primelor obiecte are să facă diferența dintre paleantropi și predecesorii zoologici ai acestora. Totodată, este posibil ca aceste obiecte să fie încărcate de sacralitate, dar nu oferă o idee generală despre o anumită religie

Uneltele de atac și apărare, dar și folosirea focului, n-au asigurat doar supraviețuirea, ci și crearea unui univers mitico-religios. Valoarea unei arme, fie ea de lemn, piatră sau metal încă se păstrează la comunitățile rurale din Europa. Putem doar să ne imaginăm valoarea nonmaterială a unui obiect, dar și să apreciem aceste fenomene în comparație cu triburile de vânători-culegători din zilele noastre.

Mormintele și înmormântările.

Înmormântările în Paleolitic reprezintă ceremonia funerară și amenajarea mormântului. Se disting o varietate de tipuri de înmormântare: înhumare, incinerație și îngropare. Prin studierea elementelor dintr-un ritual funerar se poate distinge statutul social al individului sau al comunității. Înmormântările se realizau prin intermediul unui rit ce reprezintă modul de depunere a trupului omenesc după moarte și prin ritualuri ce reprezentau pregătirea mormântului, forma, construcția așezărilor, obiectelor care îl însoțesc, ospățul funerar și depunerea ofrandelor. Mormântul în preistorie putea varia de la o groapă la adevărate mausoleuri, unde era depus decedatul, resturile sale (care puteau fi arse sau întregi) și inventarul funerar, iar toate obiectele sale depuse ca ofrandă.

În foarte multe cazuri s-a descoperit o anumită credință în supraviețuirea post-mortem, demonstrată prin folosirea ocrului roșu, un substitut ritual al sângelui, simbol al vieții. Acest obicei este universal răspândit de la Ciu Ku-tien până pe coastele occidentale ale Europei, în Africa până la Capul Bunei Speranțe, dar și în Australia sau Tazmania. La unele morminte se observă o „precauție” împotriva unei întoarceri a mortului, în unele cazuri cadavrul fiind poziționat ghemuit și legat cu o sfoară. Cele mai bune exemple de morminte cu semnificație religioasă sunt cele de la Teșik Taș (unde un copil a fost încadrat de o pereche de coarne de capră sălbatică) și cea de la Chapelle-aux-Saints, unde, în groapa în care era înmormântat corpul, s-au găsit mai multe unelte de silex și bucăți de ocru roșu.

În paleoliticul mijlociu (120.000-30.000 î.e.n) apar primele înmormântări intenționate și o schimbare la nivelul intelectului. Din punct de vedere funerar, primele înmormântări nu s-au făcut în spații special amenajate, cimitire, ci în incinta spațiului de locuit sau în peșteri. Morții erau așezați în poziție chircită și îngropați împreună cu lucrurile lor. După părerea arheologilor, înmormăntările în incinta locuinței mențineau prezența celor morți în interiorul comunității, ceea ce arată o schimbare la nivelul intelectual și la nivelul relațiilor interumane.

Un exemplu de mormânt din Paleoliticul mijlociu este mormântul cu flori de la Shanidar din Irak. Acest mormânt are o datare de circa 40 - 50.000 de ani. S-a descoperit un bărbat înmormântat care, se presupune, datorită examinării rămășitelor scheletice, că a murit în urma unei lovituri în zona capului. Lovitura se pare că i-a zdrobit ochiul stâng și zona creierului, acesta având și leziuni vindecate în zona picioarelor.

Oamenii de știință au estimat că acesta avea o vărstă cuprinsă între 35-45 de ani. A fost descoperit pe partea dreaptă, în poziție chircită și cu genunchii sub piept. În același mormânt au mai fost descoperiți alți 7 adulți și 2 copii, la o adâncime de 13,7 metri, împreună cu unelte de piatră și dovezi de morminte intenționate. Se pare că cei din Neanderthal erau interesați de culori, din acest motiv mormântul era acoperit cu flori și cu pietre colorate. Datorită faptului că aceștia au fost descoperiți într-un mormânt de piatră, se consideră că ar fi avut un rang înalt.

Cadavrele erau înhumate și acoperite cu piatră. În urma amestecului oaselor de animale cu cele umane rezultă o formă de canibalism, dar nu un canibalism alimentar, ci unul ritual. Unii dintre aceștia au murit în urma căderii rocilor naturale, la care peștera era predispusă, în timp ce ceilalți par a fi îngropați conform unui ritual funerar. Cu toate că oasele au fost bine conservate, iar materia oaselor se afla într-o stare bună, căderile de pietre le-au zdrobit, acestea având nevoie de o o reconstituire completă, iar unele parțială. În anul 2000 s-a descoperit scheletul unui copil cu vărsta între 1-2 ani. Toate rămășițele au fost găsite în apropierea rocilor căzute. Scheletele înmormântate după un ritual funerar au fost Shanidar IV, VI, VII și acel copil (VIII). Acestea au fost descoperite într-o adâncitură din partea de mijloc a peșterii, fiind apoi evacuate, cu mare grijă, timp de o săptămână. După cercetările cu radiocarbon, mormântul ar data din 40-50.000 BP. Scheletele IV, VI, VII, VIII au fost descoperite la 3,5 m adâncime față de celelalte, acestea fiind cea mai convingătoare dovadă de înmormântare în peșteră. Aceștia n-au fost uciși, ci au avut o moarte naturală, poziția lor chircită fiind specifică perioadei.

Alături de schelete s-au descoperit bucăți de oxid roșu și mangan. Arheologii sunt de părere că acestea au fost folosite pentru a ilustra desene pe corpurile celor din Neanderthal. Materialul roșu simbolizează sângele. S-a crezut că această culoare semnifică fertilitatea femeilor, iar pentru bărbați era folosit la camuflarea în timpul vânatului. Întrun arbust s-a descoperit polen de la 7 specii de flori sălbatice, viu colorate, care au fost țesute în acest arbust. Copilul (VIII) a fost îngropat primul, urmat de 2 adulți de sex masculin (VI,VII) și în final masculul adult (IV), cele 4 înmormântări având loc într-o perioadă relativ scurtă. Acest sit poate fi considerat un loc de înhumație multiplă, neexistând forme ale altor activități funerare, decât simpla înhumație fără însoțire de inventar. S-a descoperit că scheletul Shanidar III a fost îngropat între pietre, deci a murit strivit în urma dărâmăturilor, la fel și Shanidar I și II. Omul de neanderthal deținea o psihologie ridicată și începe să creadă intr-o religie complexă

Practica înhumării, în paleoliticul superior, tinde să fie una generală, pe corpuri fiind presărat ocru roșu, iar în interiorul mormântului găsindu-se mai multe obiecte de podoabă (cochilii, coliere, pandative). Lângă aceste morminte s-au găsit și oseminte de animale, probabil resturi de prânzuri rituale. În paleoliticul superior viața spirituală evoluează, civilizația începe să venereze toteismul. Descoperirile funerare atestă că înmormântările erau făcute în funcție de statutul decedaților.