Holocaust 1933-1945 Curajul de a ne Aduce Aminte

Nu toate victimile au fost evrei, dar toti evreii au fost victime. Evreii au fost exterminati pentru ca se nascusera evrei. Ei nu au fost condamnati pentru ca facusera ceva împotriva legii, ci pentru ca erau fii si fiice ale unor parinti evrei.  Elie Wiesel, supravietuitor al Holocaustului (laureat al premiului Nobel, nascut la Sighet).

Holocaustul ( holo-întreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial un ritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa în întregime. În zilele noastre cuvântul face legatura mai ales cu exterminarea, aproape în totalitate a evreilor din Europa de catre Germania nazista.

În secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipata si, în majoritatea tarilor, ajunsese sa aiba o situatie egala cu restul populatiei. Totusi, din când în când evreii erau defaimati si hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o rasa straina, ce nu putea fi asimilata în interiorul culturii europene; însa acestea nu au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.

Persecutia evreilor germani înainte de al doilea Razboi Mondial

Când regimul nazist a ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite sistematice. Un prim decret a reprezentat însasi definitia termenului evreu. Rolul crucial îl avea religia bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca. Cei pe jumatate evrei deveneau evrei numai daca aveau aceeasi religie sau daca erau casatoriti cu o persoana cu aceasta religie. Toti ceilalti jumatate-evrei si persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiti Mischlinge (corcituri, hibrizi, metisi). Evreii si Mischlinge erau non-arieni. În doctrina nazista o astfel de subliniere a descendentei era privita ca o confirmare a rasei, dar scopul principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei tinte a legilor si directivelor discriminatorii.

Începuturile Holocaust-ului.

Odata cu venirea lui Hitler la putere, se inaugureaza o politica extrem de violenta fata de populatia evreiasca, cauzele erau în primul rând economice, evreii devenisera principalii concurenti, rolul lor în economia germana de dupa primul razboi mondial fiind important.

Anti-semitismul, devenit politica de stat, a determinat înlaturarea evreilor din serviciul civil (din radio, teatru, opera, din scoli) si apoi din toate functiile publice. Politica antievreiasca a continuat prin elborarea si aplicarea celebrelor legi de la Nürenberg din 1935. Prin aceste legi evreii deveneau cetateni de rang secund fiind lipsiti de drepturi politice. Dupa incidentul de la ambasada germana din Paris, când un tânar evreu a asasinat secretarul ambasadei, nazistii au început sa se gândeasca la solutia finala.

Multi germani i-au învinovatit pe evrei pentru înfrângerea Germaniei în primul razboi mondial, unii sustinând chiar ca acestia au tradat natiunea germana în timpul acestui razboi. Mai mult, la sfârsitul razboiului, un grup cu orientare comunista a încercat sa organizeze o revolutie de tip bolsevic în statul german Bavaria. Majoritatea liderilor acestei tentative esuate erau evrei. Ca urmare, unii germani îi asociau pe evrei cu bolsevicii si priveau ambele grupari ca pe inamici periculosi ai Germaniei.

Dupa razboi, în Germania s-a instaurat Republica de la Weimar. Politicienii si intelectualii evrei au jucat un rol important în viata Germaniei în timpul acestei republici si multi ne-evrei au fost nemultumiti de influenta lor.

Având ca baza convingerile sale anti-semite, Adolf Hitler a atacat rolul impresionant jucat de evrei în societatea germana în timpul Republicii de la Weimar, mai ales în cercurile intelectuale si în politica de stânga, referindu-se la ei ca ciuma si cancer.

În cartea sa Mein Kampf, publicata în 1926, Hitler a pus situatia grea a Germaniei la sfârsitul primului razboi mondial pe seama unei conspiratii internationale a evreilor, folosind termeni ca extirpare si exterminare în relatie cu acestia. El sustinea ca evreii au dobândit puterea economica si abilitatea de a controla si manipula mass-media în avantajul propriu si a scris despre necesitatea eradicarii puternicei lor pozitii economice chiar prin eradicare lor fizica, daca este cazul.

Unicitatea anti-semitismului nazist

Legarea acuzatiilor anti-semite de problema rasiala a determinat gravitatea extrema si efectele genocide ale nazismului.

Nazistii credeau ca evreii sunt raspunzatori de ceea ce era privit ca degenerarea societatii moderne. Hitler vedea ideologiile moderne ce sustineau ideea de egalitate si emancipare ca pe o revolta a claselor si indivizilor inferiori condusi de evrei.

Nazistii considerau bolsevismul ca pe cea mai radicala forma recenta a vechii conspiratii evreiesti ce urmarea dezmembrarea si dezintegrarea natiunii, iar pentru Hitler nazismul era o doctrina a salvarii umanitatii de pericolul evreiesc-bolsevic. Era convins ca rasa germana trebuia sa dobândeasca si sa pastreze suprematia totala prin razboiul total împotriva evreilor, un razboi în care unica alternativa, pentru ambele tabere, era victoria sau disparitia totala.

Politica nazista anti-semita, 1939  1940

La 30 ianuarie 1939, Hitler a lansat o amenintare înfioratoare într-un discurs adresat Parlamentului: "În viata mea am fost deseori profet si... astazi voi fi înca o data profet: daca cercurile financiare internationale ale evreilor din Europa si din afara ei vor implica din nou natiunile într-un razboi mondial, rezultatul nu va fi bolsevizarea lumii si, prin aceasta, victoria evreimii, ci anihilarea rasei evreilor din Europa.