Sistemul Excretor

Aparatul excretor sau sistemul urinar este unul din sistemele esențiale ale organismului care produce, stochează și elimină deșeurile organismului prin urină. În cazul rasei umane, ca și cazul majorității vertebratelor, acest sistem este alcătuit din doi rinichi, două canale ale uretrei, vezica urinară, doi mușchi sfincteri și uretră. Organul similar pentru nevertebrate se numește nefridiu.

Urina este un amestec de substanţe eliminate din organism prin rinichi. Este formată din substanţe care sunt nefolositoare sau toxice organismului şi are de regulă culoarea galbenă. Înainte să fie eliminata din organism prin uretră, urina este stocată în vezica urinară.

Aparatul urinar contribuie in mare masura la mentinerea constanta a mediului intern al organismului si a compozitiei chimice a acestuia, dar si la eliminarea in special a produsilor de catabolism rezultati din metabolismul proteic: creatinina, ureea, acidul uric, fosfati, sulfati precum si o serie de substante medicamentoase.

Aparatul urinar este format din:

A. Rinichii - organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte şi alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, încojurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.

Rinichii au lungimea de 11-12 cm, latimea de 5-6 cm si grosimea de 3-4 cm. Acestia au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din artera şi vena renală, limfaticele, nervii, joncţiunea uretero-bazinetală. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de muşchi şi de aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. In jos, loja renală este deschisă (de aici, uşurinţa cu care se produce ptoza renală).

Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefritice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică.

Nefronul - unitatea anatomică şi fiziologică a rinichilui, alcătuit din glomerul (polul vascular) şi tubul urinifer (polul urinar). Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.

Glomerulul - primul element al nefronului – este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează, o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer.

Tub urinifer – al doilea element al nefronului – se prezintă, sub forma unui canal lung de 50 mm, format din următoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal şi tubii colectori. Capsula Bowman – are forma unei cupe care înconjuară glomerulul şi este alcătuit din două, foiţe.

Capsula Bowman, împreună cu glomerulul pe care îl conţine, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubi contorţi distali, prin canalele colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.