Ion Neculce

Cand citesti cronica ui Neculce, un nume iri navaleste numaidecat in minte: Creanga. In Neculce se infaptuieste cu un veac inainte acel amestec de mcai cultura de targovet si de intelpciune taraneasca A fost un boier moldovean dupa mama dar de origine modesta dupa tata fiind influentat mai mult dinspre ramura materna (a ramas de timpuriu orfan de tata), ceea ce il determina pe G. Calinescu sa spuna ca Neculce apartine unei boierii solide. Viitorul cronicar crescut in vremuri tulburi pentru Moldova atacata de turci sau tatari pleaca cu bunica din partea mamei intree 1686-1690 in Tara Romaneasca, de raul lesilor, invata carte pe apucate dar face o serioasa scoala a vietii. In Tara Romaneasca o deosebita influenta benefica asupra lui Neculce a avut-o educatia umanista a unchiului sau, Constantin Cantacuzino.

In 1693 gratie altui unchi al sau Iordache Cantacuzino, mare demnitar sub Constantin Duca Voda, Ion Neculce capata o prima slujba pe langa domn: postelnicel. Ce inseamna asta? Functia in sine presupunea ingrijirea dormitorului domnesc dar erea o prima treapta spre inaltele functii boieresti. O ucenicie. Treptat, devine un om politic important, aflandu-se permanent in randul dregatorilor moldoveni. A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat inalta incredere, in special in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, cu a carui sora a fost casatorit. Implicat ca hatman (inalta demnitate in timp de razboi) in tensionata lupta militara si diplomatica a lui Dimitrie Cantemir, alaturi de rusi, impotriva imperiului otoman, Neculce sufera asprimile infrangerii de la Stanilesti (1711) si se refugieaza in Rusia si apoi in Polonia. Intors dupa ani in tara este repus in drepturi si isi recapata averea; traieste alte ascensiuni si alte coborasuri sociale. Gratie mintii agere, sensibilitatii sale, gratie, de asemenea, preocuparilor sale politice, administrative, militare, dovedind o rara complexitate psihologica (Serban Cioculescu vorbeste despre pluralitatile psihice ale cronicarului), Neculce a cunoscut bine realitatile, conceptiile, psihologia epocii. Ajuns septuagenar, retras din treburile politice ale Moldovei, a simtit nevoia de a fixa in scris, pentru posteritate, evenimente din istoria Moldovei dar si fapte cotidiene de pe parcursul a peste opt decenii, o buna parte din ele fiindu-i familiare cronicarului din insasi viata li de zi cu zi. Scrierea e facuta cu luciditate si biectivitate (cronicar nepartinitor l-a numit istoricul Nicolae Iorga). Dincolo de aceste contradictii si limite de conceptie si interpretare, cronica lui Neculce ramane un document viu de epoca, prin forta pe care obiectivitatea si talentul sau o confera evocarilor. Biografie: Limba si literature romana pt examenele de bacalaureat si admitere in facultati, editura Recif 1997 Scriitori romani, ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1978 ...