Chistul hidatic

Definitie : Tumora lichidiana benigna, incapsulata, generata de forma larvara a Teniei echinococcus ajunsa in impas biologic. Este singura forma intalnita la om, gazda intermediara pentru parazitul care traieste in stare adulta in intestinul cainelui.

Elemente esentiale pentru diagnostic:

- disconfort si durere epigastrica

- hepatomegalie

- imagistica sugestiva(rx: opacitate rotunda cu calcificari marginale sau imagine hidroaerica; eco: imagine rotunda hipo- sau anizoecogena, TC)

Agentul etiologic - Taenia Echinococcus

Organisme gazda

Exista o clasificare a tipurilor de Taenia Echinococcus in functie de gazda intermediara si gazda definitiva

Gazde intermediare: - oi, bovine, porci, cai, camile, reni, cerbi, coioti, sacali, lupi, lei etc.

Gazde finale: - reprezentate in majoritate de caini sau animale inrudite(lupi, sacali, etc.) in functie de zona endemica

OMUL: - gazda intermediara accidentala

- exista persoane expuse profesional: macelari, ciobani, medici si tehnicieni veterinari, vanatori, etc.

Factorii de risc:

- igiena deficitara

- ingestia de produse animale si vegetale infestate

- contact direct cu animalele infectate

- ocupatia: macelari, vanatori, ciobani, etc.

- zone endemice

- antecedente heredo-colaterale

Anatomie patologica

Chistul hidatic este alcatuit din doua parti:

1. chistul propriu-zis (hidatida);

- continut: lichid clar ca ,,apa de stanca", cu proprietati toxice

- scolecsi inconjurati de vezicule-fiice care formeaza un depozit(,,nisip hidatic")

- peretele chistului, format din doua membrane:

- membrana externa - cuticula formata din mucopolizaharide parazitare

- membrana interna - proligera sau germinativa

2. Perichistul (adventicea, ectochistul) reprezinta parenchimul hepatic fibrozat si laminat la periferie, prin compresiunea realizata de parazit, care creste treptat in volum(actiune mecanica), dar si datorita actiunii alergice

Perichistul este sediul leziunilor hepatice, vasculare si biliare, iar grosimea si consistenta sa difera dupa varsta chistului (gros, scleros, mai mult sau mai putin calcificat in chisturile vechi).

Chistul hidatic hepatic (CHH) poate fi unic (70%) sau multiplu, iar topografic cel mai frecvent afecteaza lobul drept

Diagnostic

Anamneza + Examen clinic => Diagnostic sugerat -> Teste biochimice + Explorari imagistice (radiografie, scintigrafie, ecografie, TC, RMN) => Diagnostic sustinut -> Tratament chirurgical => Diagnostic confirmat.

Anamneza

- asimptomatic

- simptome nespecifice (febra, fatigabilitate,etc);

- simptome legate de suferinta hepatica(dureri in HD, dispepsie), expresie a fenomenelor toxice si mecanice locale;

Atentie la:

- ocupatie

- zone endemice

- conditii de viata

- antecedente HC sau PP

Simptome si semne

faza pretumorala

- expresia clinica este un sindrom alergic minor, adesea intermitent

- sindrom dispeptic nespecific de tip biliar - greturi, varsaturi biliare, diaree.

faza tumorala - practic diagnosticul clinic este posibil numai in momentul aparitiei tumorii hepatice sau a complicatiilor. Tumora capata expresie clinica dependenta de topografie si stadiul evolutiv:

- tumora hepatica izolata, care bombeaza uneori sub rebordul costal sau in regiunea epigastrica, rotunda, elastica, indolora. La percutie, tumora este mata, percepandu-se uneori ,,freamatul hidatic"

- manifestari pulmonare: tuse, dispnee de efort

- deformare a marginii inferioare a ficatului, neta, renitenta, rotunda, mai clara in inspir. hepatomegalie

Diagnosticul biologic al hidatidozei

Eozinofilia usor crescuta - la inceputul infectiei si la fisura chistului

Teste ale functiei hepatice sunt normale cu exceptia cazurilor cu compresia cailor biliare - sindrom de colestaza

Diagnosticul imunologic

- Imunitatea celulara - Testul intradermic Cassoni

-Testul degranularii bazofile