Vasile Voiculescu

Pentru spiritualitatea romaneasca V.Voiculescu este nu doar un extraordinar reprezentant

al condeiului ce s-a manifestat in spatiul prozei si al poeziei, la inceputul secolului al XX-lea ci si

un traitor profund al revelatiei mistice, pe care a incercat s-o fixeze si sa ne-o impartaseasca. Astazi, numele lui V. Voiculescu "medicul fara arginti" trebuie sa devina un model de conduita si traire. Pentru cei care invoca celebra sintagma "erau alte vremuri", cu siguranta erau intr-adevar alte vremuri, vremuri grele de razboi, cu molime si epidemii, foamete, saracie si o mare lipsa de cunoastere, iar Vasile Voiculescu avea si responsabilitatea unei familii numeroase cu cinci copii. Viata si opera lui sunt modele de traire, de gandire crestina, cu precadere in zilele noastre, cand adevaratele valori se relativizeaza, locul lor luandu-l superficialitatea, imoralitatea, duhul secularizant

Pe numele sau real, Vasile Costache Voicu s-a nascut la 27 noiembrie 1884, in comuna Parscov, judetul Buzau, asa cum apare in certificatul de nastere. De mic copil s-a dovedit o fire evlavioasa, sensibila, dornica de a cunoaste tainele si sensurile existentei. Buna sa mama i-a sadit in suflet credinta si, dupa cum insusi marturisea, adesea-i strecura, pe langa povesti sau basme, citiri din Vietile Sfintilor. ,,Cei sase ani de-acasa" aveau sa devina pentru Voiculescu, cum insusi o recunoaste, vasul fermentului de mai tarziu, spatiul definirii si devenirii sale, icoana pe care nu o va abandona niciodata si din care se va alimenta in permanenta. Ruptura ,,dramatica" de satul copilariei nu va insemna abandonul de fond, ci doar o evolutie fireasca a formei, drumurile mai drepte sau ocolitoare ale vietii pastrandu-si intotdeauna, sub diferite intensitati mesajul si cautarea initiala. ,,Toate acestea mi-au fost un fond, o comoara de unde am cheltuit si din care am trait dupa ce am plecat de acasa, de la sase ani, in scoli printre streini", este concluzia marelui scriitor. Mai tarziu afirma ca pregatirea stiintifica, studiile medicale, cursurile de la Filozofie, lectura numeroaselor carti de religie, cultura ori arta l-au apropiat foarte mult de Dumnezeu. Obisnuia adesea sa spuna: ,,credinta trebuie sa stea la temelia spiritului omului normal". De altfel mai tarziu a marturisit: ,,daca n-as fi ajuns medic, cred ca as fi fost preot."

A invatat la scoala din Plescoi, primele doua clase de liceu le-a urmat la Liceul ,,B.P. Hasdeu" din Buzau, dupa care s-a mutat la Bucuresti, la Liceul ,,Gheorghe Lazar". Perioada scolii este croita din lecturi. Ca, de altfel, intreaga viata. De la Eminescu la Upanisade. De la Schopenhauer la Kabala. Toate ca trepte catre credinta, dupa cum singur marturisea in 1935: "Din anii intai de litere, psihofizica si psihopatologia, dincolo de Sergio, Wundt si Hofding, m-au dus la medicina, pe urmele lui Vaschide, ale lui Pierre Janet si ale lui Wiliam James, cu experienta lui religioasa. [ ] Am alergat la tot ceea ce atunci [ ] ispitea o minte intarcata de credinta si hranita stiintificeste: materialism, pozitivism, evolutionism, Littre, Claude Bernard, Aug. Comte, Darwin, Spencer. La inceputul lumii, ziceam cu ei, va fi fost Dumnezeu, asa cum la inceputul pomului a fost samanta. Dar cine mai cauta samburele in haosul teluric din care a rasarit tulpina? Dumnezeu sta sus, in roadele ramurilor noastre. La o parte, deci, cu fastele si arhivele cosmologiilor divine. Dar ramurile imi ramaneau mai sterile. Nemultumit, am dezertat si am trecut la vrajmas. Am cunoscut Kabala din studii, mai ales ale lui Frank si Karpe, am citit Seferul cu comentariile lui, am practicat pe rozcrucienii lui Peladan, am cercetat iluminismul filosofului necunoscut; am ramas indelung la Teosofie, de la Gnoza si Pista Sofia, prin Fabre d'Olivet, Saint Yves d'Alveidre, Eliphas Levy si Papus pana la modernii Schure, Rudolf Steiner, madame Blawatzky, Annie Bessant si cati altii.

A inceput studiile universitare in anul 1902, la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, pe care a abandonat-o dupa numai un an in favoarea Facultatii de Medicina, absolvita in 1910. In acelasi an, Vasile Voiculescu s-a casatorit cu Maria Mitescu, o colega de facultate, cu care a avut de-a lungul anilor cinci copii. Pe viitoarea sa partenera de viata a cunoscut-o in 1908, in luna septembrie, in imprejurari cu o conotatie sumbra. Cei doi se intalneau la capataiul unei femei bolnave de tuberculoza, pana cand aceasta s-a stins. De atunci, tanarul poet s-a lasat patruns de fiorul iubirii, materializat de-a lungul vietii in versuri si epistole.