Valoarea legii mozaice pentru legea creștină

Extras din referat Cum descarc?

Iisus Hristos -  plinirea Legii
Sosirea in lume a Mantuitorului Hristos constituie realizarea proorociilor Vechiului Testament, implinirea si desavarsirea Vechiului Legamant. Invatatura Sa este plinirea, completarea legii si a profetilor. Insa aceasta completare nu este un simplu adaos la religia lui Israel, nu este doar o continuare in aceeasi directie; cu atat mai putin ea nu este o revolutie menita sa aduca eliberarea politica si sa redea gloria istorica a poporului ales. Din acest punct de vedere, asteptarile iudeilor au fost inselate. Mantuitorul Hristos a adus mult mai mult decat atat, innoind spiritul vremii Sale si al intregii istorii, transformand si ceea ce parea de neschimbat, iar eliberarea pe care Fiul lui Dumnezeu a adus-o a fost cea din robia vesnica a pacatului.
Iisus Hristos nu este doar urmasul lui Moise, implinitorul si desavarsitorul legii mozaice. El este in primul rand trimisul Tatalui, pe care Il face cunoscut lumii, si El este cel care trimite lumii Duhul Sfant. De la El mantuirea nu mai este conditionata de urmarea legii mozaice, ci de urmarea si implinirea invataturii Sale. 
Raportul intre crestinism si iudaism nu este numai unul extern, aratat de faptul ca Mantuitorul se naste dupa trup in neamul iudaic si se supune din pruncie tuturor prescriptiilor legii mozaice, ci si unul intern de invatatura dogmatica si morala. Acest aspect a fost intarit de Insusi Hristos: ,,Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc." (Mt. 5, 17).
Sfantul Apostol Pavel arata si el importanta credintei iudaice si legatura ei cu noua credinta pe care o propovaduia: ,,Dobandind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat pana in ziua aceasta, marturisind la mic si la mare, fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie: ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina si poporului si neamurilor" (Fap. Ap. 26, 22-23). Sfantul Apostol Petru arata si el valoarea Vechiului Testament, subliniind caracterul lui inspirat, caci: ,,niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant" (2 Petru 1, 21).
Aceleasi idei le gasim exprimate si in scrierile Parintilor Bisericii. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: ,,Legea Vechiului Testament nu este impotriva lui Hristos. Cum poate fi cand a fost data de El, cand ne-a fost pedagog spre Hristos? [ ] Dar tu, care tii Legea Vechiului Testament cand i-a trecut timpul, nu-i ingadui sa se arate maretia si folosul ei. [ ] Legea Vechiului Testament ii este de mare folos neamului omenesc cu o conditie: sa duca la Hristos." 
Asadar, desi rolul Vechiului Testament de a pregati omenirea pentru venirea lui Hristos a incetat odata cu venirea Sa in lume, totusi isi are rolul autoritatea si importanta sa. Legea veche face parte din iconomia mantuirii neamului omenesc, in ea ne este descoperit cum a pregatit Dumnezeu aceasta mantuire, cum s-a pastrat credinta monoteista si ideea mesianica pana la plinirea vremii si cum S-a ingrijit ca Hristos sa fie aratat cunoscut si primit ca Mesia Mantuitorul de catre cei care nu s-au departat de adevaratul sens al Legii.
Raportul dintre Vechiul si Noul Testament
Cea mai fericita exprimare a raportului dintre cele doua Testamente ramane cea a Fericitului Augustin: ,,Novum Testamentum in Vetere latet, Vetus in Novo Patet". Din pacate, inca de la inceputurile crestinismului au aparut intelegeri eronate ale acestui raport. Atitudini gresite fata de legea mozaica sunt cunoscute din vremea Sfantului Apostol Pavel, unele perpetuandu-se pana astazi, cand se cunosc doua extreme: ignorarea, respingerea in integrum a Legii cuprinse in Vechiul Testament, ca fiind inutila dupa aparitia crestinismului sau ca fiind un simplu document al istoriei evreilor, si cealalta extrema, care impune respectarea unor dispozitii veterotestamentare si care vede in crestinism doar o forma spiritualizata a iudaismului.
Religia crestina nu este nici numai indeplinire si deci continuare a religiei mozaice, nici o religie cu totul noua, care n-are nimic comun cu a Vechiului Testament, ci este si una si alta, pentru ca ea completeaza si desavarseste Legea veche si s-a nascut sub acoperamantul ei, dar e mai mult decat aceasta, pentru ca se ridica mai presus de iudaism prin aceea ca aduce in lume nu numai un spirit nou, ci si idei noi si putere de a le realiza. Si invatatura Legii vechi este expresia vointei lui Dumnezeu, dar nu in adevaratul inteles, nu deplina, ci numai simbolic si nedeplin, din cauza slabiciunii iudeilor, a mintii lor necoapte si a inimii lor nestatornice, in tot momentul inclinate spre idolatrie. Desavarsirea, expresia deplina a vointei lui Dumnezeu, este in noua lege. Noutatea sta aici in legea libertatii, in descoperirea prin Dumnezeu-omul si in mantuirea castigata de El lumii.
Fata de morala celorlalte religii, morala iudaica era net superioara. Morala crestina nu e numai desavarsirea acesteia, ci e si ceva nou. Principiile morale ale Vechiului Testament sunt valabile si in Noul Testament. Decalogul este un perfect rezumat al legii naturale, din care se deosebeste si careia ii este superior prin faptul ca este descoperit si sanctionat de Dumnezeu. Intreaga morala a legii mozaice insa, chiar si in acele parti in care se apropie mult de cea crestina, se intemeiaza mai mult pe fapte din afara decat pe cugetul launtric. In crestinism punctul de plecare in judecarea si savarsirea tuturor actelor morale este tocmai curatia gandului, acel ideal pe care profetii l-au intrevazut numai, dar pe care ei n-au izbutit niciodata sa-l transforme in realitate.
Pentru evrei, faptul de a fi ,,poporul ales" s-a dovedit o piedica in calea intelegerii si primirii lui Mesia. Profetii au prezentat mai mult raportul lui Dumnezeu cu intreg neamul lui Israel, decat cu fiecare individ in parte. Universalismul crestin nu se refera numai la omenire in totalitatea ei sau la popoare ca grupuri mai mari de oameni, ci are in vedere pe fiecare om in parte. Cei mai multi dintre iudei nu au inteles ca in Hristos Vechiul Testament si-a atins punctul culminant , cunoasterea lui Dumnezeu si mantuirea fiind acum posibile pentru toate neamurile.

Fisiere in arhiva (1):

 Valoarea legii mozaice pentru legea crestina.docx

Bibliografie

1. Ioan Gura de Aur, Sfantul, Cuvantari impotriva anomeilor. Catre iudei, EIBMBOR, Bucuresti, 2007.
2. Mihalcescu, Ioan, Raportul dintre crestinism si iudaism, in ,,BOR", nr. 3/1925.
3. Semen, Petre; Melniciuc-Puica, Ilie, Asteptand mantuirea, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1999.
4. Simon, Marcel, Recherches d'histoire judeo-chretienne, Paris-La Haye, Mouton&Co, 1962.
5. Talos, Calin, Vechiul Testament in cultul Bisericii, in ,,Mitropolia Ardealului", nr. 1/2006.
6. Tarazi, Nadim, Iisus Hristos si legea mozaica sau raportul dintre crestinism si iudaism dupa Matei V, in ,,Ortodoxia", nr. 4/1973.
7. Wright, N. T., The Climax of the Convenant. Christ and the Law in Pauline Theology, T&T Clark, London, New York, 2004.