Panzerkampfwagen VI Ausf. E Tiger I a fost un tanc greu din al doilea razboi mondial, construit de Germania. Construit la inceput cu numele Pzkw VI Ausf. H, tancul a fost reproiectat sub denumirea Ausf. E ("Ausfuhrung"=versiune, model) in martie 1943. Tancul a avut si alte denumiri: Mark VI-E, Panzer VI-E, PzKpfw VI-E sau Sd.Kfz. 181 (Sonderkraftfahrzeug 181), desi in general era cunoscut ca fiind Tigrul I sau mai simplu Tigrul.
Tigrul a fost folosit de la sfarsitul lui 1942 pana la capitularea Germaniei in 1945. Porecla i-a fost data de Ferdinand Porsche. Design-ul lui a fost folosit ca baza pentru Tigrul II, sau Tigrul Regal, si auto-tunul "Sturmtiger".
Design
Tigrul era diferit fata de precedentele modele de tancuri germane, in primul rand prin filozofie de constructie. In timp ce tancurile construite inaintea Tigrului mentineau un echilibru intre puterea de foc, blindaj si mobilitate, noul proiect a sacrificat mobilitatea in favoarea celorlalte doua.
Tigrul cantarea de doua ori mai mult decat media tancurilor germane anterioare si asta din pricina blindajului mai gros, tunului de calibru mai mare, spatiilor pentru depozitarea munitiei si combustibilului si a motorului si transmisiei mai robuste. Blindajul frontal masura 102mm, cu 20mm mai mult decat media acelor vremuri si putea stopa aproape orice proiectil de la distante obisnuite pentru campul de batalie al celui de-al doilea razboi mondial. Blindajul lateral si cel al acoperisului se incadrau in normele obisnuite si constituiau puncte vulnerabile ale tancului. Un alt atu al tancului il constituia tunul de 88mm Kwk 36 L/56, derivat de la mai cunoscutul tun (cu dublu scop, antiaerian si antitanc) de 88mm, considerat de multi cel mai bun tun al celui de-al doilea razboi mondial. Dotat cu sistemul de ochire Zeiss TZF 9b, tancul era capabil sa strapunga majoritatea blindajelor de la distante de peste 1600 m, desi luptele se purtau de la distante mult mai mici.
Luand lectii de la proiectul excelent al rusilor pentru T-34 (in opinia multora tancul celui de-al doilea razboi mondial), Tigrul a avut parte de senile foarte late, 725 mm, ceea ce faceau ca apasarea pe suprafata pamantului sa fie cu mult mai mica, chiar fata de cea a lui T-34, desi greutatea totala era mult mai mare. Acest avantaj avea sa se simta abia in luptele din Rusia unde terenul din cursul primaverii imobiliza vehiculele greoaie, lipsite de trenul de rulare adecvat.
Din cauza greutatii foarte mari, Tigrul nu putea folosi majoritatea podurilor si asfel a fost dotat cu un sistem de submersibilitate ce ii putea permite sa se scufunde pana la 4m. Pentru asta se foloseau sisteme complexe de ventilare si racire, iar pregatirile pentru scufundare durau circa 30 minute, timp in care tancul era etansat.
Initial Tigrul a fost proiectat cu un motor de 590 cp (440 kW) 21 litri Maybach. Curand s-a descoperit ca motorul nu era destul de puternic pentru a urni monstrul de 57 de tone si a fost inlocuit cu versiunea HL 230 P45 de 23.88 litri, ce dezvolta 700 cp.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
