Tehnologii de depoluare a solurilor contaminate cu metale grele

Tehnologii de depoluare a solurilor contaminate cu metale grele Oana Cristorean

1. Introducere

În concepția ecologică modernă, poluarea solului înseamnă orice acțiune care determină

degradarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme

naturale sau antropice, controlul exprimat prin degradarea fizică, chimică sau biologică a solului sau

apariția unor caracteristici în sol care reflectă deprecierea fertilității, scăderea bioproductivității atât

din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ (Kabata-Pendias, 2010).

Contaminarea solului, o problemă importantă în UE. 3,5 milioane de site-uri din Uniunea

Europeană au fost estimate în 2012 ca potențial contaminate cu 0,5 milioane de situri care sunt întradevăr

contaminate și au nevoie de remediere (Raport, DG ENV B1, 2014).

Acest lucru este important de evaluat, deoarece solul este o sursă neregenerabilă; acțiunile

trebuie întreprinse la toate nivelurile. Mai mult, la nivel local, solul este considerat o sursă esențială

de dezvoltare socio-economică, în special în Europa C-E.

Cu toate acestea, la nivel european, există o cunoaștere cât mai clară a contextului de

contaminare a solului, o mare difuzare a celor mai bune practici. UE oferă, de asemenea, orientări și

obiective, gestionează impacturile transfrontaliere și investește în cercetare. România dispune de o

reglementare specifică a solului la nivel național, folosind metode de praguri ca tip de metodologie

(Dumitriu, 2014).

Poluarea cu metale grele cauzată de diverse activități naturale și antropice este una dintre

cele mai importante probleme de mediu. Deși diferite metode fizice și chimice au fost propuse

pentru a elimina astfel de metale periculoase din mediul înconjurător, acestea au cel mai puțin

succes din punct de vedere al costurilor, limitărilor și generării de substanțe nocive (Wuana și

Okieimen, 2011)

Țările europene au investit foarte mult pentru a remedia solurile contaminate. În anii 1980,

Congresul SUA a adoptat Legea privind răspunsul, compensarea și răspunderea ecologică

(CERCLA), anume programul Superfond, pentru a proteja sănătatea umană și a remedia poluarea

mediului. Există multe alte legi și reglementări, cum ar fi Legea privind conservarea și recuperarea

resurselor (RCRA), Legea privind amendamentele și reaprovizionarea superfondurilor (SARA),

subliniază standardul și comportamentul remedierii solului. Din 1982 până în anul 2002, suprafața

Tehnologii de depoluare a solurilor contaminate cu metale grele Oana Cristorean

terenurilor reabilitate a atins 18,35 milioane m3. Marea Britanie a adoptat, de asemenea, Legea

privind protecția mediului în anii 1990 și în care a doua parte a declarat în mod clar că principiul

responsabilității poluatorului. În comparație cu țările dezvoltate, investițiile și cercetarea în

domeniul remedierii solului contaminat nu au fost suficiente (Yao și colab., 2012).

Cu toate acestea, o parte a solului este contaminată cu metale grele, în special în Europa C-E,

datorită greutăților anterioare industrie. Prin urmare, acțiunea de restaurare este necesară pentru

recuperarea terenurilor contaminate în scopuri agricole (Dumitriu, 2014).

Contaminarea solului cu metale grele, cum ar fi cadmiul (Cd), cuprul și mercurul, a devenit o

preocupare deosebită, în special în instalațiile de placare a metalelor, în zonele miniere și în zonele

învecinate, precum și în zonele rezidențiale și agricole din regiunea în aval din aceste zone. În unele

cazuri, metalele grele din sol intră în apă râu și apoi difuzează pe terenurile agricole cu irigații, ceea

ce duce la răspândirea unor valori relativ scăzute de metale grele în zone mai largi, în loc să fie

localizate în concentrații ridicate.

Metale grele

Poluanții anorganici care contaminează solul și corpurile de apă includ metale grele, fluide

metaloide și cianuri etc. Metalele grele pot să apară în diferite stări de valență, astfel încât un

element să fie mai mult sau mai puțin toxic în diferite stări. Un exemplu este Cr (III) și Cr (VI) mai

toxic. În mod normal, metalele grele din mediul înconjurător sunt în concentrații scăzute, dar pot fi

ridicate datorită activităților umane, arderii combustibililor fosili, mineritului, topirii, modificării

nămolului în sol, aplicării îngrășămintelor și aplicării agrochimice (Figura 20). La concentrații

scăzute, unele oligoelemente, de ex. Cu, Cr, Mo, Ni, Se și Zn etc. sunt esențiale pentru funcționarea

sănătoasă a biotei. Cu toate acestea, concentrațiile mai ridicate ale tuturor elementelor esențiale pot

provoca toxicitate. Unele oligoelemente sunt, de asemenea, neesențiale, de ex. Ca, Cd, Hg și Pb etc.

sunt extrem de toxice pentru biota chiar și la concentrații foarte scăzute (Prasad, 2011).