Standardizare

1.1.1 Definiţia unui standard

Ghidul ISO/CEI 2: 1996 defineşte standardul ca fiind un document, stabilit prin consens şi aprobat de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun şi repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obţine gradul optim de ordine într-un anumit context.

1.1.2 Conţinutul unui standard

Standardele variază ca şi caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice şi sociale ale activităţii umane şi încheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

• Sunt coerente şi consecvente : standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care sunt coordonate de către un organism specializat şi asigură depăşirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate şi diferite politici comerciale;

• Rezultă din participare : standardele reflectă rezultatele activităţii desfăşurate în comun ce implică toate părţile competente şi sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare, autorităţi, consumatori etc.

• Sunt procese active : standardele se bazează pe experienţa reală şi conduc la rezultate materiale în practică (produse – atât bunurile, cât şi serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres şi constrângerile economice ale timpului;

• Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează circumstanţele pentru a le asigura actualitatea şi, de aceea, evoluează împreună cu progresul social şi tehnologic;

• Au statut de referinţe în contracte comerciale şi în instanţă în cazul unei dispute;

• Au recunoaştere naţională sau internaţională : standardele sunt documente care sunt recunoscute ca valabile la nivel naţional, regional sau internaţional, după caz;

• Sunt disponibile pentru oricine : standardele pot fi consultate şi achiziţionate fără restricţie.

Ca regulă generală, standardele nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare voluntară. În anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile legate de securitate, instalaţii electrice sau în contracte publice).

1.1.3 Rolul standardelor

Un standard reprezintă un nivel de experienţă şi tehnologie care face ca prezenţa industriei în elaborarea sa să fie indispensabilă.

Acesta este un document de referinţă folosit, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comerţului internaţional, pe care se bazează majoritatea contractelor comerciale.

Standardele sunt folosite de către industriaşi ca şi referinţă indiscutabilă ce simplifică şi clarifică relaţiile comerciale dintre partenerii economici.

Standardele sunt documente care se folosesc din ce în ce mai mult în jurisprudenţă.

Pentru factorii economici, standardele sunt:

• Un factor de raţionalizare a producţiei : standardul face posibilă stăpânirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricaţie, pentru creşterea productivităţii, dând un sentiment de securitate operatorilor şi instalatorilor;

• Un factor de clarificare a tranzacţiilor : în faţa unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenţa sistemelor de referinţă facilitează o mai bună evaluare a ofertelor şi reducerea incertitudinilor, ajută la definirea necesităţilor, optimizează relaţiile cu furnizorii, elimină necesitatea unor încercări suplimentare;

• Un factor de inovare şi dezvoltare a produselor : participarea la activitatea de standardizare favorizează anticiparea şi prin aceasta asigură progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil în inovare datorită transferului de cunoştinţe;

• Un factor de transfer al noilor tehnologii : standardizarea facilitează şi accelerează transferul de tehnologie în domeniile care sunt esenţiale atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere – CIM etc.)

• Un factor pentru selectarea strategică a companiilor : participarea la standardizare înseamnă introducerea soluţiilor adaptate la competenţa unei companii şi echiparea acelei companii pentru a putea concura într-un mediu economic competitiv. Asta înseamnă să acţionezi în spiritul standardizării, nu să suporţi costurile.

1.1.4 Tipuri de standarde

Se pot menţiona patru tipuri mari de standarde:

Standarde de prescripţii fundamentale care se referă la terminologie, metrologie, convenţii, semne şi simboluri etc.

• Standarde pentru metode de încercare şi pentru analiză care măsoară caracteristicile;

• Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei specificaţii pentru un serviciu (standarde pentru activităţi de servicii) şi pragurile de performanţă ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfaţa şi interschimbabilitatea, sănătate, securitate, protecţia mediului, contracte standard, documentaţia ce însoţeşte produsele sau serviciile etc.);

• Standarde de organizaţie care se referă la descrierea funcţiilor unei companii şi la relaţiile dintre acestea, cât şi la structurarea activităţilor (managementul şi asigurarea calităţii, mentenanţa, analizele de valoare, logistica, managementul calităţii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producţiei etc.)